dacă e cald și urci
te pot desena
pot plânge și apoi pot adormi
în umbra palmelor tale
dacă e pace și taci
dacă nu ai pleca
aș putea face deal din frica
alunecării la vale

sărutul prin noapte tresare și vai,
nu mă mai pot întoarce la alții

dacă tu reușești să mă vezi
cum făceai
în acele vieți fulgerate –
atunci
eu te pot povesti în albe ovații
de aripi crescute
pe jumătate

dacă e pace și taci și
dacă mai stai.

a fost ca și cum
o mie de cai fuseseră eliberați
atâta forță
a rupt zăgazurile firii mele cuminți
și-am înțeles
am înțeles, am înțeles!
ce mare, înfricoșătoare explozie
își cerea dreptul la cuprindere
prin moartea basmului fals
al minții și
prin travaliul micro –

cosmic
al nebănuitei mele puteri
de a fi.

Spune ce vrei
În mijlocul zbaterilor de lut
După incendiul cuvintelor
unde rămâne cenușa dacă nu în palmele
și în alegerile proprii?

Cheamă-ți demonii la lumină
și spune-le
Ce vrei.

Ne întâlnim la ore ciudat de fixe –
avem un traseu imaginar și
exagerat de iluzoriu dar îngerii
ne fac semne
se joacă nestingheriți în părul nostru
de aceea
Reușim uneori să credem
că suntem copii și că suntem deodată
Vindecați și senini și plini de
alternative

Gândul își țese devotat cosmosul dar noi
Nu sărim în gol, nu, nu, acest lucru
este total inadmisibil
se pare că deocamdată numai moartea
ar putea fi aptă pentru saltul acesta
așa ne-au zis nouă strămoșii

Degeaba ținem ochii închiși, degeaba
Ridicolul tot va ieși la suprafață revelând
taina fiecăruia și vanitatea

Am făcut câteva alegeri ciudate
să îmi iau în brațe umbra
să te iubesc cu inima cât un purice
să te privesc cu milă ca pe mine insămi
O, tu, suflet și trup de haiduc,
ascultă

Prea greu ne va fi să recunoaștem
că ne trebuie unificarea contrariilor,
urletul și șoapta
sărutul și singurătatea
puful păpădiilor risipit în lumina soarelui și
povara de a fi
dureros, necesar și prea trecător,
împreună.

mi se părea că tot ce ți-aș putea spune
o mai spuseseră deja alții,
alții și mereu, mereu aceiași,
dar

lacrima și tot praful de pușcă trebuiau
rostite totuși în lumină
bubuite deodată cu marea furtună

care avea să elibereze dorul de sine
poarta sărutului

și Cuvăntul.