Ție / Ana Maria Tomescu

Uneori te confund cu câte cineva gata-gata să-mi explice eternitatea prin el însuși la lumina câte unui fulger. Uneori câte cineva mă animă prin câteva entuziasme în urma cărora rămân nedumerită, cu o capricioasă și șovăielnică memorie. Uneori mi se pare că așteptarea a luat sfârșit, ba nu, că așteptarea nici măcar nu ar fi…

my end is my beginning / Ana Maria Tomescu

pe toate, pe toate le iau de la început uneori după ce pe toate le las să-mi cadă din mâini sub propria lor greutate numai dragostea Ta o adun și o împletesc cu degete frânte de noduri de la o cădere la alta de la o povară la alta de la o răbdare la alta…

De dragoste / Ana Maria Tomescu

Și va fi un timp al iubirii. Și când vom muri, va fi din nou ca atunci când ne iubeam fără să ne fi întâlnit. Toate sunt ale firii și nimic nu rămâne neschimbat; iubind însă, schimbarea aduce sămânța de crin mai aproape de pământul trupului nostru. Miracolul credinței stă în găsirea iubirii, într-o manieră…

Intrarea prin vis în realitate / Ana Maria Tomescu

Spiritul care nu se lucrează e păcălit de rugină, la fel ca trupul păcălit de dulceața mâncării. Să cunosc și să ating fizica universului nevăzut; să manifest forțele câmpurilor lipsite de gravitație. Gândul (ca și sentimentele) reprezintă ieșirea din letargie și intrarea în propria realitate. Să am, prin bucurie la fel ca prin durere, revelația…

Dimensiunea tăcerii / Ana Maria Tomescu

Tăcerile nu sunt ceea ce ne imaginăm noi. Ce știm noi despre tăceri este interpretarea proprie, oglinda interiorului nostru, proiecția unei dureri sau a unei fericiri, a unei așteptări sau a unei lupte de depășire. Tăcerea este o ființă separată și aparține unei dimensiuni la care ajungem doar rar, și doar dacă muncim mult pentru…