Ție / Ana Maria Tomescu

Uneori te confund cu câte cineva gata-gata să-mi explice eternitatea prin el însuși la lumina câte unui fulger. Uneori câte cineva mă animă prin câteva entuziasme în urma cărora rămân nedumerită, cu o capricioasă și șovăielnică memorie. Uneori mi se pare că așteptarea a luat sfârșit, ba nu, că așteptarea nici măcar nu ar fi trebuit să existe, ci numai creșterea mea ar fi trebuit să întâmpine venirea ta. Am dat numele tău câtorva suflete, am dat putere iluziilor, dar trebuia să încetez a mă simți vinovată pentru ca tu să poți face încă un pas către mine. Și încă mai e drum, încă sunt ținută departe de Totul suspendat până la a cărui atingere mai am de vindecat spaime. În jurul oglinzii se învârt fluturi de zi și de noapte, dragoni și îngeri și fum în toate culorile Curcubeului. Câteva adevăruri de care nu sunt gata încă, dau târcoale inimii mele în trepte. De multe ori îmbrățișez oameni presimțindu-te, după cum de alte multe ori îmbrățișez copacii în bătaia vântului, din același motiv.

tattoo_1

my end is my beginning / Ana Maria Tomescu

pe toate, pe toate le iau de la început uneori
după ce pe toate le las să-mi cadă din mâini
sub propria lor greutate

numai dragostea Ta o adun și
o împletesc cu degete frânte de noduri
de la o cădere la alta
de la o povară la alta
de la o răbdare la alta

ca să ajung pe firul împletirii
la o atât de bântuitoare
și desăvârșită – cu Tine, întru Tine –
singurătate.

De dragoste / Ana Maria Tomescu

Și va fi un timp al iubirii. Și când vom muri, va fi din nou ca atunci când ne iubeam fără să ne fi întâlnit. Toate sunt ale firii și nimic nu rămâne neschimbat; iubind însă, schimbarea aduce sămânța de crin mai aproape de pământul trupului nostru. Miracolul credinței stă în găsirea iubirii, într-o manieră omenește nemăsurabilă, care nu se cere a fi demonstrată. Să îmbrățișez Frumosul creat anume pentru mine, ca și cum L-aș întâlni pe Hristos înainte de a-L vedea. Să port întotdeauna o icoană în piept.

Imaginea: “Qui c’est?” – litografie de Bruno Legeai #lenophoto / Muzica: In the Arms of an Angel / YT Channel Mei-Ian / Citește: Ana Maria Tomescu.

Intrarea prin vis în realitate / Ana Maria Tomescu

Spiritul care nu se lucrează e păcălit de rugină, la fel ca trupul păcălit de dulceața mâncării. Să cunosc și să ating fizica universului nevăzut; să manifest forțele câmpurilor lipsite de gravitație. Gândul (ca și sentimentele) reprezintă ieșirea din letargie și intrarea în propria realitate. Să am, prin bucurie la fel ca prin durere, revelația acestei realități. Să-mi duc prin recunoștință ființa dincolo de limite, la fel cum am dus-o, de multe ori deja, prin suferință.

Dimensiunea tăcerii / Ana Maria Tomescu

Tăcerile nu sunt ceea ce ne imaginăm noi. Ce știm noi despre tăceri este interpretarea proprie, oglinda interiorului nostru, proiecția unei dureri sau a unei fericiri, a unei așteptări sau a unei lupte de depășire. Tăcerea este o ființă separată și aparține unei dimensiuni la care ajungem doar rar, și doar dacă muncim mult pentru asta. Dacă vântul tace nu înseamnă că vântul tace, ci doar că noi nu auzim vântul. Să mă întreb cu îngrijorare: de ce nu aud eu vântul? Bruiajul omenesc, ca pricină. Să aud vântul, să înțeleg tăcerile, să am răbdare cu mine în timpul răzvrătirilor. Să ajung la dimensiunea tăcerii și să mă pot întoarce zâmbind spre oamenii care tac.