popas pe marginea blestemului

Standard

colțuroasă și lipsită de
tandrețe

oboseala era finalul clipei
prăpastia dintre bine și rău
poate chiar semăna puțin
cu iubirea din noaptea
ultimei întâlniri

dorul nu mai conta
oricum oglindea în el
atât de înalt
neputința

ce izvoare să curgă
din ochii mari și prea îmbătați
de dăruire?
n-ar mai fi loc de întors
nicio geană
în tot haosul vremelniciei

totuși
pentru că nu vroiam să mă sinucid
am întors iar privirea
de la toate

și-am știut
așa simplu am știut că trebuie
să-mi duc nebunia în brațe
să pășesc albă
prin bezna absențelor voastre –

într-o nouă și
încăpățânată
lumină

 

20881866_1679125048764837_8183166425374085594_n
sursa: Deaprojekt Die Welt der Puppen

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s