adevăruri #2

Standard

odată am întâlnit o femeie
era frumoasă și deosebit de închisă asupra
deschiderilor ei către oameni, se pricepea
să pară fericită
să fie bună și aliniată stelelor
să păstreze ordinea lucrurilor precum și
distanțele dintre ceea ce este și ceea ce
era necesar să fie

ne-am recunoscut ah, a zis una dintre noi
nu mai țin minte care
îmi place de tine, îmi amintești de cineva drag
sau poate nu chiar atât de drag
nu știu

și amândouă am fost de acord că
nu puteam fi imediat
prietene
prea tare era culoarea comună
și asta
ne obliga să fim glaciale și
un pic neprietenoase

femeia a vrut apoi să-mi vindece
câteva lucruri
pe care lumea le vedea a fi urâte
de pildă
câteva reproșuri pe care
le tot purtam cu mine peste tot și
câteva resentimente căci într-adevăr
nu reușisem să iert
niște oameni cărora le jurasem strâmb
iertarea

nu prea am fost de acord
dar am tăcut căci ea știa să citească
tăcerile
de fapt tăceam amândouă
una mai puțin vindecată decât cealaltă

*** *** ***

de atunci lucrurile au rămas așa, neterminate și
lipsite de sublim

ca o furtună închisă într-o fotografie
pe care oamenii nu o pot înțelege cu adevărat
până când, smulgându-ne din rădăcini
ea devine o realitate pe care

cine știe când
cine știe cum

o mai putem depăși

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s