adevăruri #1

Standard

îți spuneam mereu că nu există
demoni
că au murit
nu te îngrijora
numai demonii tăi sunt acum
mângâiați
înțeleși
acceptați
ba chiar iubiți cu extaz
ca roua
de pe trandafirii cimitirului
când presimțim eternitatea
cu ghearele murdare de noroi

dar ei nu muriseră
ei doar respirau ceva mai greu
sub lespedea bunătății mele

îți aduci aminte cum îți povesteam
cu nestăpânită emoție
că așa sunt eu
durerile îmi sunt structurale
e binele meu, e bine
tu nu trebuie să mă întrebi
ce mai fac
cum mă descurc, tu
poți fi un lup sau un balaur
voi înțelege perfect
te voi iubi fără întrebări
colții tăi
se pot ascuți în tăcere și
mă pot răni fără milă

te voi ierta cu religiozitate
cu frică de prea mult rai
de prea mult iad și în general
de tot ceea ce este
prea mult

mușcă-mă
lasă ignoranța
să modeleze tendoanele imaginației
să mă crească în sânge
și-n umbră

mai știi?
mai știi că așa-ți spuneam?
ce șansă mi se părea
ce poveste biblică și prin aceasta
atât, atât de legitimă

*** *** ***

o, vai, prefăcută virtute
potolește-ți elanul căci iată

demascată și lipsită de farduri

ești astăzi de mii de ori
mai amară mai dulce și mai
adevărată decât

durerea
de pe crucea iubirii

One thought on “adevăruri #1

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s