adevăruri #3 (sudden memory)

Standard

când ne-am desprins din întreg
acum multe milioane de ani
poate nici nu-ți mai aduci aminte
(aș înțelege de ce)
nu am fost eu cea care a împins
dorind desprinderea
eu mă lipisem de carapace crezând că așa
arată eternitatea
poate că de atunci îmi vine atât de greu
să plec oriunde, poate
de aceea nu iubesc eu călătoriile

ai zis ceva de genul –
să nu crezi că nu te iubesc
dar trebuie, trebuie
să te formezi după matrița cerului și
asta necesită timp și
luptă în singurătate
nu va dura mult, ai zis –
pesemne că nici atunci
nu aveai noțiunea timpului

vei întâlni niște închisori
extrem de frumoase
pe măsură ce vei reuși să evadezi
amintirile vor curge și vei ști
o, numai tu vei ști ce este de făcut
iubito
rosteai cuvinte
fără nicio intenție de încurajare
era felul tău
de a vorbi cu gura mea
de a respira cu plămânii mei

ai încredere
nu va durea chiar atât de rău
desigur nu meritai această încredere
dar pe atunci
totul era atât de limpede și de absolut încât
fisurile din coaja oului
nu aveau deloc importanță

ruperea a durut pentru că
ai smuls un ochi să-l păstrezi
pentru tine
trebuie să văd și eu cumva drumul înapoi
ai zis, trebuie să ne descurcăm așa
cu câte un singur ochi
și totuși ce ciudat
adevărul a rămas întipărit
în vârtejurile fiecăruia

********
iar eu, mii și mii de ani
ți-am folosit înțelepciunea
(așa cum fac și acum)
ca pe o cămașă bărbătească
pe care o îmbrac, șifonată
după dragoste

spiritual_marriage__88458

One thought on “adevăruri #3 (sudden memory)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s