atat de simplu

Uneori  reușesc să fiu simplă.
O (s)clipire în care nu vorbesc nimănui
nici în gând.
Nu mai sunt o gară secretă din care răzbat
așteptări,
reproșuri,
subînțelesuri,
chemări,
alungări;

Scrisul meu însuși rămâne searbăd.

Simplă ca o trestie, mă uit la ceilalți copaci
cu un zâmbet fără crispare.
Degetele ating pădurea în mijlocul căreia mă trezesc
la o viață ieșită din pământ.

Îmi amintesc că eram plină de lacrimi,
Dar nicio lacrimă nu mai pare născută acum
în durerosul travaliu.

Ca și cum m-aș mărturisi în gând marilor forțe,
Oferindu-mă întru totul lor și
Lăsându-mă la voia întâmplării,

Uneori reușesc să fiu simplă.

l074-kDT

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s