250 de ani / Ana Maria Tomescu

viața se mișcă strâmb, înainte,
ce coji de nucă și ce morminte
un far se stinge, unul se-aprinde
doruri profane și doruri sfinte

o sărutare prin arse dureri
de pretutindeni, de nicăieri
ni se aprind vâlvătăi de păreri
astăzi și mâine vor fi ca și ieri

stai comod dacă vrei, dar la fel poți să pleci
vârsta îmi este două sute cincizeci
să rămâi, să iubești, să durezi sau să treci
vârsta îmi este din nou douăzeci

totul vine prin vis ca un abur străin
umbre și fapte ce pleacă și vin
dar iată pe ape un foc și un chin
să curețe zgura în zbor alcalin

gândul cel greu duce gândul ușor
cum și gustul cel dulce în cel acrișor
mintea condamnă ca un inchizitor
inima deapănă vrednic fuior

viața se mișcă lin, înainte,
ce de cununi ne vin prin morminte
un far se stinge, unul se-aprinde
doruri profane și doruri sfinte