sincerități de lut (sssnakes)

Standard

Ce mă atrage uneori – rareori, slavă Domnului – la șerpii umani este, pesemne, plăcerea de expansiune a cunoașterii și dorința de a-mi ranforsa rezistența și claritatea viziunii psihologice asupra relaționării cu răul, cu înșelătoria și amăgirile firești ale schemelor de existență. De fapt, este vorba de întărirea în dialogul cu propria umbră căci, dacă ajung prin voință personală în proximitatea acestor indivizi (ba chiar resimțind plăcere), atunci ei oglindesc, fără doar și poate, ceva ce încă se mai găsește întunecat în sinele meu. Aroganța lor, subliniată de o detașare impusă și de acea viclenie imposibil de ascuns a ochilor este, pentru mine, inofensivă și neimpresionantă; târâișul îi împiedică a mușca din ceea ce este “înalt”, căci cu adevărat nu se pot ridica (câtă vreme interesul material îi ține în cursă) la înălțimea binelui divin. Și totuși, o simpatie pentru inteligența lor omenească resimt (la fel cum simt îngăduință pentru neputințele mele), chiar dacă rostul întâlnirilor cu ei rămâne, în mod esențial, dezvoltarea personală și apoi, îndepărtarea firească de modelul flămând de materie, de care mă dezic în orice clipă.

anatrees

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s