Încercați să nu vă gândiți la voi. Să vă transformați în potire în care să se adune altă viață, mai plină, mai umană. Când aveți de făcut un lucru, gândiți-vă la ceea ce trebuie făcut, nu la cine îl face. Ignorați cu furie fructul actelor voastre. Să nu vă intereseze dacă un lucru e apreciat,…
Month: January 2021
Există în deznădejde o amărăciune fecundă, sămânța unei virtuți pe care e greu s-o ai în altă parte / Al. Mironescu
Nu ești o carte de gând omenesc ticluită: În amurgul lumii noastre de tinăTu plină de dumnezeiască lumină linăEști însăși inima lui Hristos descoperită. Lăsată nouă spre biruirea restriștii,Eternă diată a Domnului Sublim,În teascul inimii lor te-au diortosit evangheliștii,Ca și noi, nu cu ochii, cu inima să te citim. V. Voiculescu – Evanghelia Eu nu…
Singurele stări de conștiință valabile sunt cele care ne scot din închisoarea materiei / Albert Béguin
E nemaipomenit că tocmai înlăuntrul tău trebuie să privești ce e afară. Profunda și întunecata oglindă e în adâncul omului. Acolo e acel clar-obscur înspăimântător. Ceea ce se oglindește în sufletul omenesc e mai amețitor decât văzut direct. E mai mult decât o imagine, e un simulacru, iar în simulacru există ceva care ține de…
Cunoașterea de sine, această coborâre în infern, ne deschide calea spre divinizare / Hamann, Magul Nordului
Hamann, ”Magul Nordului”, a fost poate cel dintâi care a încercat un studiu psihologic al ființei omenești unde, sub imperiul metafizicii sale creștine, să depășească simpla descriere a facultăților psihice și a mecanismului lor. Începând cu ”Memoriile socratice” din 1759, el încearcă să respingă empirismul sprijinindu-se pe un raționament analogic. Totodată, Hamann este unul dintre…
Cenușa trandafirilor pământești e pământul din care se nasc trandafirii cerești / Novalis
*Omul, gânditor, se întoarce din nou la funcția de început a existenței sale, la contemplația creatoare, în punctul unde nașterea și cunoașterea se aflau în cea mai minunată legătură reciprocă, la acea clipă creatoare a adevăratei desfătări când ființa se fecundează în ea însăși. Lumea superioară e mult mai aproape de noi decât ne inchipuim…
”Privirea din cer” – fragment din studiul introductiv la ”Gânduri către sine însuși” de Marcus Aurelius
Preocuparea de sine în raport cu universul are în vedere adoptarea de către subiect a unei perspective metafizice asupra lucrurilor și evenimentelor acestei lumi și a unei ”discipline a dorinței”. La aceste rezultate nu se poate ajunge decât printr-o contemplare a naturii, printr-o cunoaștere a marilor legi ale acesteia, printr-o meditație asupra unității și armoniei…
IMAGO DEI – Puncte de convergență între psihologia analitică a lui C.G.Jung și antropologia creștină / J.C.Larchet
Departe de ateismul lui Freud și de judecățile negative referitoare la fenomenul religios, Jung a manifestat de-a lungul întregii sale vieți un interes profund față de religii, atât occidentale, cât și orientale, interes care i-a marcat în mare parte reflecția teoretică și practica terapeutică. După cum notează R. Hostie, ”este cu totul rar ca un…
Trebuie să mergi la izvoare – fragmente din “Călătorul heruvimic” / Angelus Silesius (sec. XVII)
***Noi toți carecu fața descoperită privim strălucirea lui Dumnezeu fi-vom preschimbațiîn același chipde lumină în luminăprin Duhul lui Dumnezeu. (Cor. III.18) Se uită om la Domn,La glod doar fiara cată,De fiară ești ori omAfla-vei de îndată. Ce e bun durează Pur ca un aur pur, dur, stâncă în tărie,Prea-clar ca un cristal, lăuntrul să îți…
Visul unui om ridicol / F. Dostoievski
Sunt un om ridicol. Acum ei îmi spun nebun. Aceasta ar fi o înălțare în rang, dacă n-aș fi rămas pentru dânșii la fel de ridicol ca înainte. Dar acum nu mă mai supăr, acum mi-s dragi cu toții, chiar și atunci când râd de mine, chiar și atunci îmi sunt dragi, nu știu de…
Un pustiu nu e niciodată fals / Octavian Paler
Ce poate urma într-o lume fără incertitudini? O asemenea lume e la fel de greu de imaginat ca una fără Dumnezeu. N-am mai visat nimic.Asta e tot.Tot?Cerul e blând azi. Mă întreb, totuși, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârși prin a obosi să descoperim mereu…
