Doruri și îndoieli / Sf. Iustin Popovici

Nicio ființă înafară de om nu-și trăiește cele mai mari antiteze, cele mai infricoșătoare constraste, cele mai ireconciliabile contradicții, nici Dumnezeu, nici îngerul, nici diavolul, pentru că omul le trăiește pe toate, și viața, și moartea, și neființa, și Ființa, și binele, și răul, atât înlăuntrul lor, cât și prin relația dintre ele.

Pe de altă parte, în fața nimănui nu se află o cale atât de lungă, de la neființă la Ființă. de la diavol la Dumnezeu și, în plus, varietatea înspăimântătoare a simțurilor, a gândurilor, a dorințelor, a experiențelor. În om, toate s-au amestecat. De la cel mai grosier lucru până la cel mai inteligibil, de la trecător la veșnic, de la muritor la nemuritor, de la iad la Paradis. Dacă există ceva în el, este ceva de neînțeles și infinit.

Uneori, gândirea rătăcește absent pe marginea de aur a universului și simțirea plânge cu hohote întru adâncurile neliniștii. Cugetul se pleacă, se apleacă până pe buza nebuniei în căutarea lui Dumnezeu.

Oh, dacă sufletul ar fi fost doar o punte pentru impresiile și imaginile din lumea exterioară! Cu toate astea, este asemenea unui monstru nesătul: le absoarbe în sinea sa pe toate câte îl mișcă, le transformă și pe toate cele pe care le preface spre a și le însuși, le însuflețește cu o viață stranie, le face nemuritoare cu ajutorul unei nemuriri neobișnuite.

************

Recomand: Sf. Iustin Popovici, Abisurile gândirii și simțirii umane – Studii teologice, Ed. Sophia- Metafraze, 2013.

Cuvinte – foto de Ana Maria Tomescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s