Capacitatea noastră de a cunoaște și de a iubi este în esență și în mod efectiv limitată, asemenea capacității de a acționa fizic, fiindcă nu poate realiza nicio cunoaștere, nicio iubire infinită, nici ca număr, nici ca mărime, la fel cum noi nu putem realiza o activitate fizică infinită. (Dacă am avea capacități cu adevărat infinite, esența noastră s-ar confunda cu cea a lui Dumnezeu). Așadar dorința noastră nemărginită de a cunoaște (deci de a concepe) și de a iubi nu poate fi nicicând satisfăcută de realitate ori de faptul că facultatea noastră de cunoaștere și iubire are în mod real un obiect infinit (în măsura în care infinitul există, și poate fi posedat). Ea poate fi satisfăcută numai de iluzii (fie idei false, fie falsa convingere de a cunoaște și iubi, de a poseda și a te desfăta) ori de distracție, adică de preocupări: cele două mari instrumente folosite de natură pentru fericirea noastră.

*********

Recomand: Giacomo Leopardi – Opere, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1999.