Când a făcut Dumnezeu pe om – zice ava Dorotei – a sădit în el ceva dumnezeiesc, ca un gând mai fierbinte și luminos, având însușirea unei scântei ce luminează mintea și-i arată acesteia deosebirea binelui de rău. Aceasta se numește conștiință și ea este legea firii lui. Când conștiința noastră ne spune să facem ceva, și disprețuim glasul ei, și iarăși ne spune și nu facem, ci rămânem călcând-o pe ea, o astupăm, și nu mai poate să ne vorbească limpede de sub povara așezată asupra ei. Ci, ca o lampă afumată, începe să ne arate lucrurile mai încețoșat și mai întunecos; și din pricina înaintării păcatului nimeni nu-și mai poate vedea limpede fața sa, ci ca într-o apă tulburată de multe gunoaie. Așa ajungem să nu mai auzim cele ce ni le spune conștiința noastră, încât ne pare aproape că nici nu o mai avem. dar nu e nimeni care să nu o aibă. Căci e ceva dumnezeiesc, precum am spus, și nu se pierde niciodată, ci pururea ne aduce aminte de ceea ce suntem datori.
”Ce mai himeră e și omul ăsta? Ce lucru nemaiîntâlnit, ce monstru, ce haos, ce îngrămădire de împotriviri, ce miracol?! Judecător a toate, vierme neștiutor; vistiernic al adevărului, cloacă de îndoială și greșeli; slavă și lepădătură a universului. Cunoaște, așadar trufașule, ce paradox ești pentru tine însuți. Smerește-te, minte nevolnică; fire nătângă, taci; cunoaște că omul întrece omul infinit de mult, și află de la stăpânul tău adevăratu-ți rang, pe care nu ți-l știi. Ascultă-L pe Dumnezeu. Căci, pe scurt, de n-ar fi ajuns omul stricăcios, parte avea, în nevinovăția sa, în chip încredințat, și de adevăr, și de fericire. Dar uite, așa nenorociți cum suntem și în starea noastră lipsită de orice măreție, știm ce-i fericirea, dar n-o putem avea; simțim ce-i adevărul, dar stăpânim minciuna; și așa, nici proști cu totul, nici știutori deplin, vădit e că am avut cândva oarece desăvârșire, dar, din păcate, am căzut din ea.” (Pensées, Ed. Brunschvicg)
***************************
Recomand: Inconștientul spiritual – Adâncul neștiut al inimii, Jean-Claude Larchet, Ed. Sophia, București, 2009
