Goethe în fața catedralei sau Cununia interiorului cu exteriorul / Rudolf Steiner

Deosebit de caracteristic este felul cum i-a apărut lui Goethe Domul din Strasbourg. În fața sufletului lui Goethe s-a așezat ideea acestei clădiri minunate și el a înțeles de ce fiecare linie este așa cum este. El a privit cu un văz spiritual, cu văzul dobândit prin aprofundarea sa anterioară de la Frankfurt, fiecare triunghi, fiecare colțișor al acestei clădiri remarcabile, a văzut că fiecare e parte a întregului și în sufletul său, ideea arhitectului a sărbătorit o reînviere și Goethe a crezut că recunoaște ceea ce se revărsase drept gând, drept idee în această operă arhitectonică. În sufletul lui Goethe s-a celebrat o cununie între ceea ce el dobândise ca percepții interioare și ceea ce și-a însușit ca procese exterioare ale lumii. De aceea, nu trebuie să ne mire faptul că, după ce a ajuns, mai târziu, la Weimar, el a abordat dintr-o altă direcție științele naturii, botanica, zoologia, osteologia, etc, pentru a privi acum toate lucrurile ca pe niște litere ce formează împreună cartea naturii, conducând spre misterele existenței. Așa au luat naștere studiile sale despre dezvoltarea plantelor, despre lumea animală, pe care le face acum căutând peste tot spiritul în spatele fenomenelor senzoriale ale existenței. Vedem, astfel, cum tocmai în cursul călătoriei prin Italia el a studiat, pe de o parte, arta, pe de altă parte, operele naturii, lumea plantelor, pentru a cunoaște spiritul ce pulsează în ea. Mărețe și frumoase sunt cuvintele pe care le-a scris el prietenilor săi, practicând în felul acesta, o știință spirituală a naturii. El a spus: ”O, aici toate mă întâmpină într-un mod nou; aș vrea să plec în India, pentru a privi în felul meu ceea ce a fost descoperit deja… Atâta e sigur, artiștii vechi au avut o cunoaștere a naturii și o noțiune la fel de sigură despre ceea ce ne putem reprezenta și despre felul cum ne putem reprezenta aceste lucruri, ca și Homer. Din păcate, numărul operelor de artă de prim rang e prea mic. Dar dacă le vezi pe acestea, nu mai ai altă dorință decât aceea de a le cunoaște bine și de a pleca apoi în pace. Aceste înalte opere de artă au fost produse totodată de oameni drept supremele opere ale naturii, după niște legi adevărate și naturale. Tot ce e arbitrar, închipuit, se prăbușește în sine; aici e necesitate, aici e Dumnezeu.”

Așa a ajuns Goethe să privească fiecare detaliu, printr-o muncă energică, plină de dăruire. Pe urmă, el a putut să aștepte liniștit clipa în care, din observațiile sale, a ieșit o adevărată știință spirituală, care ne vine apoi în întâmpinare, turnată în formă artistică și plăsmuită din nou în al său Faust.

******************************

Recomand: Rudolf Steiner, Faust – Considerații spirituale – științifice, vol 1. Faust, Omul Căutător; Ed. Univers Enciclopedic Gold – Inițieri, București, 2012.

”O, aici toate mă întâmpină într-un mod nou!” – Foto: Ana Maria Tomescu, în fotografie: Vera Simo (#verasimoangel)

2 Comments Add yours

  1. agnesD says:

    Ma intreb de unde vine expresia “domul din Strasbourg”, de la Steiner sau de la traducator? Catedrala din Strasbourg, dupa câte stiu, nu a fost niciodata numita “Dom”, termenul nu exista nici in franceza (cathédrale) nici in germana (Muenster).

    Like

    1. Sincer, nu știu. Interesant mi se pare că, deși nu mi-am pus problema atât de serios (nici nu m-am gândit până acum la o diferență între cei doi termeni), intuiția mi-a dictat să ”corectez” titlul meu, scriind ”catedrală” după ce inițial scrisesem ”dom”.

      Like

Leave a Reply to agnesD Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s