(de)Spre nașterea lui Euforion, copilul spiritual / R. Steiner

După ce Faust a trăit evenimentele de la ”curtea imperială”, el începe să vadă ceea ce nu mai este prezent în lumea senzorială: spiritul Elenei, care a trăit în urmă cu multe secole. Ea nu mai poate fi găsită în lumea fizică. Faust trebuie să coboare în lumea spirituală. Mefisto deține cheia acestei lumi, dar nu poate intra el însuși în ea, el doar o poate descrie în mod intelectual.

Când privește spre lumea fizică, Faust vede toate lucrurile ca fiind limitate. Când intră în lumea spirituală, el ajunge la ceva din care ies toate lucrurile lumii fizice, așa cum iese gheața dintr-un iaz. La fel ca unul care, neputând vedea apa, ar zice: Aici nu e nimic altceva decât niște gheață, ea se condensează din nimic – tot așa, cel care nu cunoaște spiritul spune: aici sunt numai lucruri fizice. Mefisto este entitatea care trebuie să reprezinte intelectul; el stă aici, alături de Faust, așa cum azi, lângă cercetătorul spiritual stă gânditorul materialist, care spune: Ah, tu, cercetător spiritual, tu, teosof, tu vrei să privești într-o lume spirituală? Dar acolo, înăuntru, nu este absolut nimic, totul e născocirea unui vis. Toate acestea nu sunt nimic. – Acestui cercetător materialist, care vrea să construiască solid pe ceea ce revelează microscopul, telescopul, dar care vrea să nege tot ceea ce există în spatele fenomenelor fizice, cercetătorul spiritual îi strigă: Eu, în nimicul tău, nădăjduiesc să găsesc Universul! Așa stă gânditorul materialist față în față cu omul spiritual, care speră să găsească spiritul tocmai acolo unde celălalt nu vede nimic. Aceste două puteri își vor sta veșnic față în față. Și de la început Mefisto stă față în față cu Faust drept spiritul care poate conduce până la poartă, dar nu poate păși prin această poartă. Teosoful sau cercetătorul spiritual nu spune: Știința materialistă nu este nimic, ea e inutilă. El spune: Noi trebuie să luăm în serios această știință, s-o studiem, dar ea are numai cheia, ea ne conduce într-acolo unde poate fi găsită – abia acolo – viața spirituală adevărată.

Apoi Faust coboară în împărăția mumelor, în lumea spirituală; el reușește să aducă sus spiritul Elenei. Dar el nu e încă destul de matur pentru a uni în mod real acest spirit cu propriul suflet. De aici, scena în care în sufletul lui Faust se pune în mișcare pasiunea, scena în care el vrea să îmbrățișeze cu pasiune senzorială imaginea originară a Elenei. De aceea, acum el este respins. Așa i se întâmplă fiecăruia dintre aceia care vor să se apropie de lumea spirituală pe baza unor sentimente personale, egoiste. Faust trebuie să se maturizeze mai întâi. Imaginea originară a Elenei, partea nemuritoare, eternă, Faust a căutat-o deja, dar fiind încă lipsit de maturitate. De aceea, Goethe ne arată în partea a doua din Faust, cum trăiește sufletul între spirit și trup, cum e situat el între spiritul nemuritor și trup, care există între naștere și moarte.

Goethe spune: ”Mi-am scris Faust-ul meu în așa fel încât să poată fi reprezentat pe scenă; astfel încât imaginile pe care le ofer să fie interesante din punct de vedere exterior-senzorial, pentru acela care vrea să vadă numai în mod exterior-senzorial. Dar pentru inițiați, va fi vizibil faptul că în această parte a doua a lui Faust au fost întrețesute lucruri dintre cele mai profunde.”

Faust se unește cu lumea spirituală. Și acum nu se naște un copil obișnuit, ci se naște Euforion, care este în aceeași măsură o figură reală și un produs al fanteziei poetice. La fel de real ne pune în fața ochilor ceea ce se aprinde în suflet când el se unește cu lumea spirituală. Când sufletul pătrunde în misterele lumii spirituale, atunci în suflet există un moment al evoluției care are o mare importanță pentru acel suflet. Înainte ca sufletul să acceadă și la alte lucruri, el ajunge să simtă pentru clipe scurte unirea cu lumea spirituală; el ajunge să știe, pentru perioade de timp foarte scurte, ce este lumea spirituală. Și atunci, e ca și cum din cunoașterea spirituală s-ar naște un copil spiritual.

***************************

Recomand: Rudolf Steiner, Faust – Considerații spirituale – științifice, vol 1. Faust, Omul Căutător; Ed. Univers Enciclopedic Gold – Inițieri, București, 2012.

Le coin de ciel bleu – Photo: Bruno Legeai (#lenophoto)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s