”Nu se naște-n mine niciun gând care să nu poarte sculptată-n el moartea” / Giovanni Papini

Cât timp va fi ziuă, vom sta cu fruntea sus și nimic din ceea ce putem face nu vom lăsa să fie făcut după noi. (Goethe)

Giovanni Papini (1881–1956) – scriitor italian.

Fiecare dintre noi care are într-adevăr o viață a sa – prin asta înțeleg o viață personală, proprie, interioară, sensibilă, intelectuală, metafizică – e un Adam care trebuie să dea din nou nume tuturor lucrurilor, să-și construiască un vocabular al său, să întemeieze un limbaj. Cuvintele părinților au în gura lui altă savoare, alt ton, alt sunet, altă semnificație. Va vorbi despre lumină, iar mintea lui își va reprezenta întunericul, și de câte ori va pronunța un cuvânt simplu, comun, banal – cuvântul om, de exemplu – va avea în minte omul său care, credeți-mă, nu e de fapt nici omul de pe stradă, nici omul de la fereastră, nici omul lui Platon, nici omul lui Dumnezeu, ci omul său și nimeni altul – idealul său, tipul său, visul său, mit și model al omului!

Și fiecare trebuie să ajungă la o reînțelegere a lui însuși, a eului său, după ce acesta a trecut în lumea morților și va rămâne acolo pentru totdeauna, împreună cu toate eurile pe care le ucidea zilnic cu veninul lent al uitării; iar când vrem să vorbim despre el, care nu mai există, trebuie să începem prin a reface dicționarul lui, gramatica lui, sintaxa lui mentală, și nu ajută la nimic să scormonim printre zdrențele care au fost odată costumul lui de gală și să bolborosim din nou epigrafele pe care le-a aruncat el atunci pentru a fixa (adică a imobiliza: a omorî) intuițiile sale și trecătoarele sale izbânzi asupra eterului nestatornic. Corpul, materia nu sunt de ajuns: noi căutăm spiritul, miezul. (…)

Nodul central al gândirii mele din acea vreme era fuga de realitate – neacceptarea, respingerea realității. Pesimismul radical nu mai era acum punctul ultim și unic al concepției mele despre lume și nu mă mai gândeam să ofer ochilor holbați ai oamenilor propunerea unei otrăviri universale. Dar durerea cosmică devenise o stare de spirit durabilă, rămăsese ca un sentiment indestructibil în sângele și în sufletul meu. N-o mai formulam, dar fiecare noțiune a mea era pătrunsă de ea. ”Nu se naște-n mine niciun gând care să nu poarte sculptată-n el moartea”, scria bătrânul Michelangelo, iar în mine nu se năștea nicio idee care să nu aibă gustul amar al disprețului. (…)

Așadar, pe vremea aceea, simțeam un puternic dezgust față de real. Nu aprobam, nu acceptam universul așa cum era. Năzuiam să neg realul, să neg copiile realului, să desconsider regulile vieții reale și să refac eu însumi un alt real mai perfect. Ce era, de fapt, acest spirit de furibundă anarhie și de sfruntată lipsă de respect față de oameni și dogme, dacă nu o reacție față de trecut, față de tot ce e fix, glorificat, disciplinat și regulat? Ce era pasiunea mea pentru nebunesc și absurd, dacă nu greața de banal, de ordinar, de bunul-simț comun?

Cuvântul meu preferat era: eliberare. Voiam să mă despoi pe mine însumi și să despoi totul: să mă întorc la nuditatea perfectă, la înspăimântătoarea libertate a unui ateu radical și universal. Iar când mi s-a părut că sunt gol și că durerile și gândurile lumii nu mai sunt ale mele, am vrut să-mi reclădesc lumea mea. În două feluri: prin puterea spiritului și prin evocarea fantasticului – cu ajutorul voinței și poeziei.

În mine se înfiripa atunci un vis de taumaturg: nevoia, dorința de purificare și de întărire a spiritului, pentru a-l face capabil să acționeze asupra lucrurilor, fără instrumente, în mod nemijlocit, ajungând astfel la miracol și la omnipotență. Prin mijlocirea ”voinței de a crede” tindeam spre ”voința de a face”. (…) Mă prefăceam că plec de la un precept al logicii (pragmatismul), dar sufletul meu, în ceea ce avea mai tainic, era însetat și dornic de divinitate.

*************************

Recomand: Giovanni Papini, Un om sfârșit, Ed.Polirom, Iași, 2011

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s