Inteligența care a învins îndoielile nu permite sufletului să rămână indiferent la erorile altora / V. Soloviov

Are viața noastră în genere vreun sens? Acceptând că da, ne întrebăm dacă aceasta are un caracter moral, dacă își are originea în sfera moralității. Dacă da, în ce constă acest sens și care ar fi definiția lui corectă și completă? Asemenea întrebări care nu întrunesc consensul în conștiința modernă, nu pot fi ocolite. Unii refuză vieții orice sens, alții cred că el nu are nimic comun cu morala și nu depinde de atitudinile noastre cuvenite și binevoitoare față de Dumnezeu, de oameni și de lumea întreagă; în fine, sunt și oameni care, recunoscând importanța normelor morale în viață, le definesc în mod diferit, generând astfel o dispută ce se cere analizată și soluționată.

O atare analiză nu poate fi în niciun caz considerată de prisos. În starea actuală a conștiinței umane, chiar și cei, puțini la număr, care au deja pentru ei înșiși o soluție fermă și definitivă a problemei vieții sunt obligați s-o justifice pentru alții: inteligența care a învins propriile ei îndoieli nu permite sufletului să rămână indiferent față de erorile altora. (…)

Evident, sensul vieții nu se confundă cu revendicările arbitrare și schimbătoare ale fiecăruia dintre nenumărații indivizi din regnul uman. Dacă suprapunerea ar fi posibilă, sensul s-ar transforma în nonsens, adică nici nu ar mai exista ca atare. În consecință, pe sinucigaș l-a adus în pragul disperării și deziluziei nu faptul că viața are sens, ci dimpotrivă, credința ca ea este absurdă: el spera că viațase va desfășura după voința lui și se va prezenta totdeauna ca o neîntreruptă satisfacere a capriciilor și pasiunilor lui oarbe, ceea ce ar echivala cu nonsensul ei. Iată ce i-a provocat dezamăgirea și l-a făcut să creadă că viața lui nu merită să fie trăită. Dar tocmai prin dezamăgirea sa în raport cu absurdul lumii el îi confirmă sensul. Dacă omul nu poate suporta un asemenea sens, involuntar recunoscut, și dacă în loc să încerce a-l înțelege se mulțumește să arunce vina pe altcineva numind adevărul ”destin potrivnic”, lucrul acesta nu schimbă fondul chestiunii. Sensul vieții se confirmă tocmai prin inconsistența destinului celor care-l neagă: această negație îi obligă pe unii (pesimiști-teoreticieni) să ducă o viață nedemnă, în contradicție cu predicile lor, iar pe alții (pesimiști-practicieni sau sinucigași) să ajungă la negarea reală a existenței lor propriu-zise. Existența sensului vieții devine evidentă atunci când cei care îl neagă ajung inevitabil la propria lor negare: unii prin viața lor nedemnă, alții prin moartea lor violentă.

(…) Deși preexistent individului și depășindu-l, sensul pozitiv al vieții nu poate fi acceptat din afară numai pe baza încrederii într-o autoritate exterioară, ca pe ceva deja constituit: el trebuie să fie înțeles și apropriat chiar de om prin credința, rațiunea și experiența lui. Este o condiție necesară a oricărei existențe demne din punct de vedere moral. Când această condiție subiectivă necesară vieții bune și conștiente este considerată drept esența și scopul ei, se produce o nouă greșeală morală care rezidă în negarea tuturor formelor istorice de manifestare a binelui cu excepția actelor și stărilor morale interioare ale individului. Un asemenea amorfism moral sau subiectivism este direct opus propovăduirii zilnicei smerenii ocrotitoare. (…)
Pentru noi există numai viața sufletească și sensul bun al vieții constă exclusiv în stările interioare ale fiecărui individ, în acțiunile și relațiile derivate din acestea în mod nemijlocit. Fiecare dintre noi este înzestrat de la natură cu un asemenea sens și bine lăuntric, dar ele se suprimă, se deformează și degenerează în absurd și rău datorită diverselor forme și instituții istorice. (…)

Sensul moral al vieții este determinat, de la început până la sfârșit, de binele însuși la care avem acces prin interioritatea conștiinței și rațiunii noastre în virtutea faptului că aceste forme interiorizate ale binelui s-au eliberat, datorită actelor morale, de sclavia pasiunilor și de caracterul limitat al egoismului colectiv și individual. Aici se află criteriul ultim al tuturor formelor și manifestărilor exterioare. ”Nu știți oare – spune apostolul Pavel credincioșilor – că noi vom judeca pe îngeri?” (Corinteni, 6,3). Or, dacă cerescul se supune judecății noastre, cu atât mai mult cele pământești se supun. Prin menirea și definiția sa, omul constituie forma lăuntrică necondiționată a binelui în calitate de conținut necondiționat – restul este relativ și condiționat. Binele ca atare nu este condiționat de nimic, el determină totul și se realizează prin toate. Necondiționarea lui totală îi constituie puritatea; faptul că determină totul denotă plenitudinea lui, realizarea prin toate îi constituie forța sau eficacitatea.

Fără puritatea binelui, fără posibilitatea de a-l distinge net de rău în orice situatie practică și de a spune ”da” sau ”nu” în fiecare caz în parte, viața ar fi lipsită cu desăvârșire de caracter moral și demnitate; fără plenitudinea binelui, fără posibilitatea de a-l raporta la toate relațiile reale, de a-l justifica pentru fiecare și de a corecta totul prin el, viața ar fi unidimensională și precară; în fine, fără puterea binelui, fără posibilitatea ca el să triumfe definitiv pretutindeni, inclusiv asupra ”vrăjmașului celui din urmă” – moartea (Corinteni, 15, 26) – viața ar fi stearpă.
Calitățile intrinseci ale binelui determină sarcina vitală a omului: sensul ei moral constă în slujirea Binelui pur, multilateral și atotputernic.

***************

Recomand: Vladimir Soloviov, Îndreptățirea binelui, Ed. Humanitas, 1994.

Plenitudinea și puritatea Binelui – pictura de VeraSimo (#verasimoangel, #verasimoart) / Foto: Ana Maria Tomescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s