Singurele stări de conștiință valabile sunt cele care ne scot din închisoarea materiei / Albert Béguin

Albert Béguin (17 Iulie 1901 – 3 Mai 1957) – Eseist și critic literar elvețian de limbă franceză. 

E nemaipomenit că tocmai înlăuntrul tău trebuie să privești ce e afară. Profunda și întunecata oglindă e în adâncul omului. Acolo e acel clar-obscur înspăimântător. Ceea ce se oglindește în sufletul omenesc e mai amețitor decât văzut direct. E mai mult decât o imagine, e un simulacru, iar în simulacru există ceva care ține de fantomatic… Aplecându-ne spiritul peste acest puț, întrezărim aici, undeva în adânc, ca într-o prăpastie, într-un cerc îngust, întreaga imensitate a lumii.
Victor Hugo

Toate strădaniile romanticilor tind să ajungă, dincolo de aparențele efemere și dezamăgitoare, la unitatea profundă și singura reală: și, în consecință, să regăsească în noi tot ce mai poate supraviețui din puterile noastre dinainte de separare. Pentru ei, poezia ori matematicile, imaginația creatoare ori ”simțul lăuntric” au o valoare privilegiată, pentru că văd în ele diferitele mijloace pe care le avem de a ajunge din nou la comunicarea de la început cu universul divin, sau chiar manifestările unei regiuni din noi ”mai profunde decât noi înșine”, în care această comunicare subzistă în pofida căderii. Când științele și artele noastre magice ne vor repune în posesia acestui mister lăuntric, atunci vom fi din nou regii care am fost.

Psihologia filosofilor naturii nu poate fi înțeleasă decât în cadrul acestui mit. Nu poate fi vorba, pentru ei, să analizeze rolul diferitelor facultăți care ar alcătui mecanismul uman, de vreme ce ei neagă că omul ar fi, mai mult decât universul, o mașină demontabilă. Omul-microcosm era la început un organism perfect, înzestrat cu un singur mijloc de percepere, care se cheamă simțul lăuntric sau simțul universal. După doctrina ocultistă, simțul acesta cunoștea universul cu ajutorul analogiei: omul fiind încă asemenea naturii armonioase, n-avea decât să se scufunde în contemplarea de sine pentru a ajunge la realitatea al cărui pur reflex era. Chiar și în starea actuală de lucruri, acest simț subzistă în noi, șters și îmbucătățit, desigur, dar trebuie să coborâm până la el dacă vrem să ajungem la o adevărată cunoaștere. E asemănător forței dinamice care – magnetismul ne îngăduie această constatare – poruncește naturii: se manifestă în toate stările de hipnoză, de magnetism, de somnambulism, de exaltare poetică, într-un cuvânt, în acea stare când te lași în voia ritmului însuși al naturii, ce poate fi numită extaz.

Ek-staza, după etimologia pe care acești mistici o cheamă bucuroși în ajutor, ne duce dincolo de starea noastră obișnuită, pentru ca o clipă să ne redea unei alte existențe. Ceea ce nu înseamnă, de altfel, că toate stările de conștiință diminuată sunt neapărat superioare. Singurele valabile sunt cele care ne scot din închisoarea materiei, din această natură așa cum a creat-o căderea, pentru a ne reda vechea armonie cu natura de la începuturi.
Într-un tratat din 1828 despre ”simțul lăuntric”, Baader insistă asupra obiectivității senzațiilor care, în loc să vină din afară, pleacă din chiar centrul ființei noastre lăuntrice; după părerea sa e greșit să se vadă doar niște percepții ”obscure și fără obiect” în aceste senzații, în general atât de vii, care se produc în stările de clarviziune magnetică, precum și în entuziasmul poetic.

Simțul acesta lăuntric, și nicidecum cel care copiază ce-i în afară, luminează mersul geniului; și orice artist, orice poet autentic e ”clarvăzător” sau vizionar; fiecare poem, fiecare operă de artă adevărată e monumentul unei viziuni.

*** *** ***
Din volumul ”Sufletul romantic și visul”, Albert Béguin, Ed. Univers, București, 1970.

2 Comments Add yours

  1. agnesD says:

    Titlul crartii lui Albert Béguin este L’âme romantique et le rêve, cel al traducerii aparute la Univers in 1970 este identic: Sufletul romantic si visul.
    /www.okazii.ro/albhttpsert-beguin-sufletul-romantic-si-visul-ed-univers-1970-cca-550-pagini-a211010142

    Like

    1. Așa este! Știam și nu știu de ce am scris sălbatic… Un act ratat. Mulțumesc, Agnes.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s