Există în deznădejde o amărăciune fecundă, sămânța unei virtuți pe care e greu s-o ai în altă parte / Al. Mironescu

O singură certitudine și tenebrele sunt împrăștiate” – Sursa: https://ortodox.md/

Nu ești o carte de gând omenesc ticluită:
În amurgul lumii noastre de tină
Tu plină de dumnezeiască lumină lină
Ești însăși inima lui Hristos descoperită.

Lăsată nouă spre biruirea restriștii,
Eternă diată a Domnului Sublim,
În teascul inimii lor te-au diortosit evangheliștii,
Ca și noi, nu cu ochii, cu inima să te citim.

V. Voiculescu – Evanghelia

Eu nu cunosc om care să nu fi avut momente de deznădejde în viața lui, dar dacă totuși sunt, îi deplâng, căci există în deznădejde o amărăciune fecundă, sămânța unei virtuți pe care e greu s-o mai ai în altă parte. Dacă deznădejdea nu e ucigătoare, ea e momentul interior al unei inflexiuni care se rezolvă într-o lumină. Deznădejdea este simptomul unei clarificări, al unui bun început. Ce provoacă un asemenea moment? Sentimentul ratării, al morții, al dragostei dezamăgite? Nu. Deznădejdea vine din invadarea unui duh de negație. Indolența e suportabilă, și e de cele mai multe ori un termen pozitiv al unei respirații, al unei dialectici a adevărului. Dar negația aceasta de care vorbesc usucă, crează un vid interior, ne taie niște rădăcini care, normal, hrănesc ființa noastră morală. Universul interior devine un univers de fantome, însuși Dumnezeu pare că e un cuvânt gol, o devastatoare neputință. Singurătatea aceasta într-un pustiu, într-o infinită dezolare, e, poate fi ucigătoare. Pentru ca ”stâlpii templului interior să nu fie răsturnați împreună cu chivotul legii” e nevoie de câteva certitudini. Altfel e Infernul. Vai de acela care într-o asemenea situație nu poate face apel la nicio certitudine! Prăbușirea e ineviabilă. O singură certitudine și tenebrele sunt împrăștiate. (…)

Traiul împreună cu oameni care au o imagine de catran despre lume e foarte greu, pentru că trebuie să te aperi mereu de un foc negru, care te poate roade, ca o rugină a neantului. Sunt oameni – săracii! – atât de dezgustați, atât de dezamăgiți că orice cuvânt bun despre semenii lor, despre lume, le provoacă spasme de vărsături. Semnul ieșirii din acest impas grozav e certitudinea. Care poate fi aceea? În orice caz, ea trebuie căutată din vreme și cultivată, întreținută, căci nimeni nu cunoaște clipa când se poate abate peste el valul deznădejdii cumplite, al acestei teribile trădări interioare. (…)

”Roagă-te dintru toată inima ta ca să nu te lase să te îneci întru această nevăzută furtună… Deci mai întâi de toate să știi că cela ce te-a necinstit într-un chip sau te-a păgubit, și-a făcut mai mult rău lui decât ție. Și iarăși, tu de te vei mânia asupra lui, și vei voi ca să faci izbândă, mai mult te strici pe tine… căci nu se strică nimenea de către altul, fără numai de către sine. Însă toate acestea, mândrie și în aer zburătoare gânduri, sunt mincinoase și înșelăciune a diavolului.”

*
Purtăm în noi o antenă subțire, fină, un peduncul gingaș, pe vârful căruia se poate așeza inefabila prezență, neprihănita taină, lumina cea adevărată, a Taborului, a Transfigurării.

Uneori calcă cineva în inima mea…
Calcă aprins, parcă s-o ia.
O măsoară în jos și-n sus.
Tac, ascult, adast, supus:
O fi boala? o fi moartea?
Nu mă răzvrătesc, asta mi-i partea…
Mă doare, dar nu mi-e frică
Numai inima mi se face mică, mică…

Într-o noapte pașii largi, tot mai largi:
”Domol, inimă, că te spargi!”
Strig la ea: ”Ești nebună?”
Ea-mi bate-n urechi să-mi spună:
– ”Omule, scoală, este El!”
– ”Care El? Cine? Stai nițel…”
– El, Domnul, gâfâie ea,
Ne măsoară cu pas de stea!
Eu, dintr-o dată îmi pierd tăria.
Cataractă mă inundă bucuria:
– ”Oho!… Te-am prins! Nu mai scapi!
Te țin prizonier!”
– ”Bine, zâmbi El, ține-Mă, o clipă”…
”Ah, gemui, pier!”
O clipă inima mi se făcuse Cer…

V. Voiculescu – Prizonierul, Dec. 1951

*** *** ***
Recomand: Alexandru Mironescu, Floarea de foc, Ed. Eikon, București, 2019

One Comment Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s