A ști să citești cărțile nescrise – Maxime din China, Japonia și Coreea alese și traduse de Ștefan Liiceanu

Sursa foto: https://medium.com/

Dacă nu ai avut realizări deosebite în viață, dar măcar n-ai nutrit ambiții și dorințe vulgare, atunci cu siguranță ești un om care lasă ceva în urma lui. Chiar dacă erudiția ta nu este atât de mare încât să-i uimească pe unii și pe alții, dar ai reușit să nu cazi pradă nemulțumirilor și necazurilor de zi cu zi, iar inima ta nu s-a lăsat târâtă în toate direcțiile de întâmplările vieții, atunci ai putea să pășești liniștit pe tărâmul sfinților.

*
Un om în care viața clocotește poate fi comparat cu fulgerele ce luminează cerul printre nori sau cu o lumânare care arde intens în bătaia vântului. Un om care nu face mai nimic este asemeni cenușii unui foc stins sau trunchiului de copac uscat. Nici unul din cele două feluri de-a fi nu e de dorit. Un om adevărat este nemișcat precum norii, liniștit precum apa unui lac, dar viu precum șoimul care plutește în înalt sau precum peștele care sare pe neașteptate din apă. Așa arată spiritul omului care cunoaște virtutea.

*
Răul cel mai periculos este cel făcut pe ascuns. Binele cel mai puțin demn de laudă este cel făcut în public. Altfel spus, răul este cel mai puțin periculos atunci când este făcut în văzul lumii, iar binele este cu atât mai mult de lăudat când este făcut pe ascuns.

*
Când lumânarea arde blând, luminând în jur cu discreția unui licurici, și când toate sunetele se șterg treptat, este momentul să ne lăsăm învăluiți de liniște, așteptând să ne cuprindă somnul. Când visele sunt întrerupte de zorii zilei, dar natura și viața din jurul nostru sunt încă nemișcate, este clipa să ieșim din răvășirea minții noastre. În astfel de momente, dacă reflectăm adânc și ne lăsăm iluminați de înțelepciune, putem lesne intui că simțurile noastre sunt cătușe care ne leagă spiritul, așa cum dorințele și poftele noastre sunt păpușari care ne manevrează spiritul.

*
Mintea omului poate fi asemuită cu un mic univers. Bucuria poate fi privită precum o stea sau un nor de bun augur, supărarea semănă cu un tunet asurzitor sau cu o ploaie torențială, bunăvoința seamănă cu o adiere lină de vânt sau cu roua suavă a dimineții, severitatea poate fi privită ca o zi de arșiță în toiul verii sau ca înghețul de la sfârșitul toamnei. Astfel, sentimentele care ne mișcă de obicei sunt întocmai ca fenomenele naturii. Nu există om care să nu le trăiască. Important este să nu zăbovim prea mult în fiecare dintre ele, ci să le lăsăm să se perinde în ființa noastră într-un ritm egal și natural. Atunci spiritul va fi la fel cu întreg Universul.

*
Când lucrurile nu merg așa cum ți-ai dori, spune-ți că altora le este și mai greu decât îți e ție, și atunci sentimentul de dezamăgire care te încearcă dispare de la sine. Tot așa, când vrei să te culci pe lauri pentru isprăvile tale și îți lași spiritul să cadă în trândăvie, spune-ți că nu puțini sunt cei care au făcut și fac lucruri mai mărețe decât tine. Atunci vei primi imboldul pentru a-ți relua fără întârziere strădaniile.

*
Majoritatea oamenilor știu să citească cărțile scrise, dar nu știu să le citească pe cele nescrise. Nu puțini sunt cei care știu să cânte la o harpă cu corzi, dar oare cine știe să cânte la una fără corzi? Dacă te uiți la lucruri superficial și citești cu ochiul în loc să citești cu mintea, cum ai putea oare să apreciezi o carte sau sunetul unei harpe?

*
Prostul nu pricepe nici evoluția lucrurilor, nici rezultatul lor final, pe când omul inteligent înțelege lucrurile chiar înainte ca acestea să se înfăptuiască.

*
Noi, oamenii, suntem în mod natural încântați să auzim cântecul unei privighetori și dezgustați la auzul orăcăitului unei broaște. La fel, ochii ne sunt mângâiați când privim o floare frumoasă, dar când vedem o buruiană ne vine s-o smulgem din rădăcină. Toate plăcerile și neplăcerile simțurilor noastre sunt, până la urmă, rezultatul minții noastre, care observă lucrurile înconjurătoare. Dar ar trebui să nu uităm că, fără nici o legătură cu existența noastră, fiecare obiect din natură nu face decât să-și împlinească destinul potrivit legilor naturii.

***

Arcașul fără arc – Povești, pilde și vorbe de duh din China, Japonia și Coreea alese, traduse și prefațate de Ștefan Liiceanu, Ed. Humanitas, București, 2020

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s