Dostoievski ca profet și apostol al realismului ortodox / Sf. Iustin Popovici

Cuviosul Iustin din Ćelije (cunoscut și ca Iustin Popovici; în chirilica sârbă, Јустин Поповић) (1894-1979) a fost teolog, apologet, scriitor, critic al vieții pragmatice bisericești, filozof și arhimandrit al Mănăstirii Ćelije, aflată aproape de Valjevo. A fost proslăvit oficial de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe pe 2 Mai 2010 și este pomenit în fiecare an pe 1 Iunie.
Sursa foto: http://www.parohiacopou.ro/

Filosofia este un martiriu aparte.
Acolo gândirea se sfărâmă în abisurile întunecate,
în prăpăstiile sălbatice ale neființei și ale Ființei.

*
Tot ce există este real în măsura în care are în sine puterile Cuvântului.

Îl recunosc pe Dostoievski ca profet, ca apostol, ca martir, ca poet, ca filosof. Complexitatea genialității lui iese în relief. De o amploare și profunzime atotumane, aparține tuturor și toți îi aparțin. Este om într-o asemenea măsură, într-un fel atotuman, încât se înrudește cu toți: se înrudește cu sârbii, se înrudește cu bulgarii, se înrudește cu grecii, se înrudește cu germanii, se înrudește cu toți oamenii de pe toate continentele. În el există câte ceva din noi, astfel încât fiecare dintre noi poate să se afle pe sine însuși în el. (…)

Noi, oamenii, trăim în universul unei realități îndoite, spirituale și fizice. Ce este realitatea fizică? Materie. Și ce este materia? Există astăzi fizicieni care susțin că materia, de fapt, nu există: există doar protoni și fotoni. Iar realitatea spirituală ce este? Sufletul. Și ce este sufletul? Un dat imediat al existenței noastre a cărui esență sau formă nu o cunoaștem.
Considerând materia și sufletul ca realitate, oare nu am proclamat drept realitate niște fantasme? În orice mod am vrea să dobândim o confirmare a realității materiei și a sufletelor, gândirea și simțirea noastră umană mărturisesc un singur lucru, numai unul: atât materia, cât și spiritul sunt țesute din ceva care se aseamănă umbrei și somnului: „suntem o visare nestatornică”. Și toate cele pe care le numim lucruri și ființe sunt din aceeași materie din care e alcătuit și visul nostru: „toate sunt umbră, toate sunt vis”. Lumea noastră terestră seamănă, în realitatea ei, cu un vis pe care îl are cineva, în timp ce noi, oamenii, ca parte a acestui vis spațial, ne mișcăm în lumea asta ca printre umbre, asemenea unor fantasme printre alte fantasme, asemenea unor spectre printre alte spectre.

Cu toate acestea, gândirea umană, a cărei natură este mai iluzorie până și decât însăși esența visului, întreabă neîncetat ce este ceea ce face ca materia să fie o realitate și ce anume face ca sufletul să fie o realitate? Fie materia, fie sufletul devin realități numai prin Creatorul cel Atotputernic al tuturor realităților, Dumnezeu-Cuvântul. El este răspunsul evanghelic dat gândirii umane, singurul răspuns care pentru ea este echivalentul unei adevărate evanghelizări. Tot ce există este real în măsura în care are în sine puterile Cuvântului. (…)

„Cuvântul s-a făcut trup”. Aceste patru cuvinte conțin întreaga evanghelie a realismului dumnezeiesc și omenesc. Numai prin Întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul oamenii au aflat realitatea autentică, neasemuită, veșnică. Până la Întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul, oamenii erau, într-adevăr, fantasme. De la întrupare, prin tot ce este omenesc începe să se reverse realitatea dumnezeiască. Și fiecare om, în măsura în care se unește pe sine cu Dumnezeu Logosul Întrupat, devine cu adevărat real. (…)

În chip profetic inspirat și apostolic entuziast, Dostoievski a simțit toată importanța imensă a lui Dumnezeu-Cuvântul Întrupat pentru lumea noastră pământească. Aceasta este prima și cea mai importantă realitate și temelia oricărei realități neîntrerupte. Dostoievski a declarat: Izvorul vieții, liniștirea omului și izbăvirea tuturor oamenilor de îndoială și de sintagma sine qua non a ființei întregii lumi se împlinește în aceste cuvinte: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl.” (…)

Tuturor celor ce Îl resping pe Hristos, Dostoievski, curajos de apostolic, le vestește: „Fără Hristos toate ajung dintr-o dată dezgustătoare și păcătoase. Arătați-mi ceva mai măreț decât Hristos! Arătați-mi drepții voștri pe care îi veți așeza în locul lui Hristos!” (…)

Pentru profetul și apostolul slav Dostoievski, Dumnezeu este cea mai mare și mai apropiată de noi realitate. Pentru eroii săi există o tristețe primordială – Dumnezeu. „Numai Dumnezeu torturează”, aceasta este mărturia lor generală. Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este un haos diabolic, nebunie și absurditate. Atunci lumea este clădită pe absurdități.
A doua realitate, cea mai mare după Dumnezeu, este omul, sufletul lui nemuritor, personalitatea sa. (…) Când Dumnezeu este cea dintâi realitate, atunci nemurirea sufletului este a doua realitate. Nemurirea sufletului este izvorul principal al tuturor valorilor umane perene. (…) Fără nemurirea sufletului, viața umană n-ar avea nici sens, nici justificare. Doar „din credința în nemurirea sufletului decurg orice sens superior și semnificație a vieții, decurg dorința și voința de a trăi. Această credință este sursa unică a vieții pe pământ, a sănătății, a ideilor nevătămătoare și a concluziilor sănătoase.” (…) „Nemurirea personală și Dumnezeu sunt una și aceeași idee”, a declarat Dostoievski. „Dacă Dumnezeu există, atunci eu sunt, cu certitudine absolută, nemuritor”. (…)

În decursul întregii sale vieți, Dostoievski a profețit despre Dumnezeu-Omul și despre prefacerea omului prin mijlocirea Dumnezeu-Omului. Ca profet și văzător cu duhul, a așezat axiologic fie răul uman, fie binele uman, în principiile lor de mai înainte de veci: răul – în diavolul, binele – în Dumnezeu, pentru că trăsătura definitorie a unui profet este aceea de a vedea lumea și omul în lume din perspectiva veșniciei, de a gândi cu gândirea lui Dumnezeu despre lume, de a propovădui planul lui Dumnezeu despre lume, de a lucra lucrarea lui Dumnezeu în lume. (…) În raport cu Dumnezeu-Omul, fiecare simțire, fiecare gând trebuie încuvântat, divino-umanizat și, astfel, înveșnicit. Iar aceasta se întâmplă cu omul atunci când este îmbisericit; și se va îmbiserici atunci când va deveni o celulă vie în organismul divino-uman al lui Hristos în Biserică. Puterile divino-umane ale lui Hristos lucrează neîncetat în organismul Bisericii și plinesc cu veșnicie și vitalitate dumnezeiască tot ceea ce aparține omului. Iată, exemplele sale sunt starețul Zosima, Alioșa, prințul Mîșkin, și ceilalți practicanți ai realismului divino-uman ortodox. (…)

Conștiința omului în ea însăși nu este măsura infailibilă a binelui și răului, nici povățuitorul absolut de-a lungul acestei vieți. Dostoievski a scris: „Conștiința fără Dumnezeu este o oroare. Aceasta se poate pierde în cea din urmă imoralitate. Omul trebuie să-și pună neîncetat următoarea întrebare: oare convingerile mele sunt juste? Pentru acestea există o singură schimbare în bine: și această schimbare este Hristos.” „Dacă nu suntem cu desăvârșire atașați de credința în Hristos, atunci vom rătăci în toate. Pentru mine Hristos, atunci vom rătăci în toate. Pentru mine Hristos este modelul și idealul moral.

În lumea tragicelor relativități terestre, Dostoievski este profetul și apostolul de Dumnezeu inspirat al frumuseții absolute. „Frumusețea este ideală”, spune el. „Cu toate acestea, idealurile, atât la noi, cât și în Europa civilizată, au fost zdruncinate de multă vreme. În univers există o singură și unică manifestare a frumuseții absolute – Hristos. Acest fenomen uluitor de sublim în mod infinit este, firește, un miracol infinit. Întreaga Evanghelie după Ioan este plină de această gândire: Ioan consideră minunea Întrupării ca pe o manifestare vizibilă a Frumuseții. „Frumusețea va salva lumea”, a profețit Dostoievski. Fără îndoială, frumusețea absolută este Hristos.

***
Sfântul Iustin Popovici, Abisurile gândirii și simțirii umane – Studii teologice, Ed. Sophia – Metafraze, 2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s