Poeme din mărgele de sticlă / Hermann Hesse

CARTEA poate fi înțesată de erate, putem să nu fim de acord cu părerile autorului, însă ea păstrează ceva sfânt, ceva divin, nu printr-un respect superstițios, ci prin dorința de a găsi fericire, de a găsi înțelepciune.” (Borges)
În imagine: Hermann Karl Hesse (1877–1962) – German-born Swiss poet, novelist, and painter.
Photo source: https://www.newyorker.com/magazine/2018/11/19/hermann-hesses-arrested-development

Poemele fac parte din romanul lui Hesse, Jocul cu mărgele de sticlă, Capitolul „Scrierile postume ale lui Josef Knecht”.

Litere

Luăm pana căteodată și-ntr-o doară
Așternem semne-n șir pe albe foi,
Pentru oricine, spusa lor e clară,
Un simplu joc, codificat de noi,
Dar un sălbatic, sau un om din lună
Aceste măzgăleli de le-ar privi,
O lume neștiută și nebună
Din scrisul colțuros l-ar iscodi.
Ca în panopticum i-ar sta-nainte
Un A și B cu chip de om sau lup,
În zvârcoliri ori adăstând cuminte,
Un ochi, o limbă, mâini, picioare, trup,
O urmă pe zăpadă i-ar părea,
Ar pătimi și ar zbura cu ea.
Și tot ce nasc puterile naturii
În negre semne ar lua ființă,
Ar luneca-n podoaba scriituri,
Iubire ar zări, și suferință.
Ar râde, ar plânge, uluit de ele.
Căci dincolo de-a’ scrisului zăbrele
Întreaga lume-n oarba ei mișcare
Pășind, pitică, într-o închisoare
I-ar apărea ca-n vrajă micșorată.
În semne ce aidoma arată,
Că veselie, chinuri, moarte, viață
Tot una par și au aceeași față…
Pân’la sfârșit, sălbaticul deodată
Ar scoate-un răcnet și, de jar aproape,
Lovindu-și fruntea-n rugă murmurată
Ar da pe foc hârtia blestemată.
Și poate că atunci, cu somnu-n pleoape,
Simți-va că nimicul lumii scunde
Ca un coșmar se-ntoarce în neștire,
Parcă sorbit de-o țară de neunde –
Și, surâzând, își va veni în fire.

Dar tainic ne e dor…

Cu grație de arabescuri fine,
A noastră viață pare să-nconjoare
În danț de basm nimicul pentru care
Îți vinzi prezentul, te jertfești pe tine.

Splendidă joacă și minune vie,
Gingașă ca zefirul și curată,
Adânc sub crusta-ți veselă se-arată
Un vis de sânge, noapte, barbarie.

În gol se-nvârte viața mai departe,
Nesilnicită, și-are jocu-n fire,
Dar tainic ne e dor de-nfăptuire,
De procreare, suferință, moarte.

***
Hermann Hesse, Jocul cu mărgele de sticlă, trad. Ion Roman, Ed. RAO Clasic, București, 2013.

Litere și Dar tainic ne e dor… / Citește Ana Maria Tomescu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s