Cel care se pierde în plăcere sau durere nu poate umbla pe calea cunoașterii spirituale / R. Steiner

Rudolf Steiner (1861-1925) – Filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al Antroposofiei, pedagogiei Waldorf, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice. A inițiat concepția despre tripartiția socială, economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum.
Sursa foto: https://destepti.ro/filosoful-rudolf-steiner

*

Cu cât omul va dezvolta în el facultatea de a nu lăsa să urmeze după fiecare simpatie și antipatie o judecată, o acțiune, cu atât va dezvolta mai mult în el o sensibilitate mai subtilă. Va afla că simpatiile și antipatiile îmbracă o formă superioară atunci când le ține în frâu, în forma în care ele se găsesc deja în el. Chiar și obiectul care la început pare cel mai antipatic, are calități ascunse.
Urmând înclinările noastre, trecem grăbiți și insensibili printre lucrurile din jurul nostru, în loc să ne lăsăm impresionați de ele și să le simțim valoarea. Dacă omul nu mai are răspunsul său egoist, comportarea sa egoistă față de fiecare plăcere și durere, simpatie sau antipatie, atunci devine independent și de impresiile schimbătoare ale lumii exterioare.

Plăcerea pe care ne-o procură un lucru ne face să depindem numaidecât de el. Ne pierdem în el. Un om care, după impresiile schimbătoare se pierde în plăcere sau în durere, nu poate umbla pe calea cunoașterii spirituale. El trebuie să primească cu seninătate plăcerea și durerea. Va înceta atunci să se piardă în ele, în schimb, va începe să le înțeleagă.
O plăcere căreia mă dăruiesc cu totul îmi absoarbe existența în chiar clipa în care mă dăruiesc ei. De plăcere trebuie să mă folosesc, însă numai pentru a ajunge prin ea la înțelegerea lucrului care îmi procură această plăcere.

Plăcerea și neplăcerea, bucuria și durerea, trebuie să fie pentru cercetător ocaziile prin care el învață de la obiecte. Prin aceasta, cercetătorul nu devine insensibil la plăcere și durere, dar el se ridică deasupra lor, pentru ca ele să-i reveleze natura lucrurilor. Cel care se dezvoltă în această direcție învață ce îndrumători sunt plăcerea și durerea. El nu va spune niciodată numai : Oh, cât sufăr, cât mă bucur, ci întotdeauna: cum vorbește suferința, cum vorbește bucuria. El se oferă pentru a lăsa să acționeze asupra lui plăcerea și durerea lumii dinafară. Prin acest fel de a fi se dezvoltă în om un mod cu totul nou de a se situa față de lucruri.

***
Rudolf Steiner, Treptele cunoașterii superioare, Ed. Astrolog, București, 1999

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s