O singură seninătate este posibilă: aceea a conștiinței / Victor Hugo

Victor-Marie Hugo (1802–1885) – French poet, novelist, and dramatist of the Romantic movement.
Photo source: https://www.thoughtco.com/victor-hugo-quotes-4783758

Sufletul în om este o neliniște.
*
Tirania este grea pentru tirani,
bunătatea este amară pentru oamenii buni.
*
Să acționăm conform puterilor noastre și să ne depășim forțele. Unde există o datorie, o luptă, un exil, o suferință? Să alergăm într-acolo. A iubi înseamnă a dărui. Să iubim. Să fim bunăvoințe profunde. Să ne gândim la acest bine imens care ne așteaptă, moartea.

Lucru nemaipomenit: în interiorul propriei persoane trebuie să privim exteriorul. Profunda oglindă întunecoasă se află în adâncul omului. (…)
Ceea ce reflectă sufletul este mai amețitor decât ceea ce se vede direct. Este mai mult decât imagine, este simulacru, iar în simulacru există amenințare. (…)
Aplecându-ne asupra acestei fântâni care este spiritul nostru, zărim acolo, la depărtare de o prăpastie, într-un cerc strâmt, lumea imensă. Lumea astfel văzută este supranaturală și în același timp umană. Este adevărată și totodată divină. (…)

Omul vrea să fie apă curgătoare. Lucru minunat, libertatea este sănătate. O șiroire, un murmur, o pantă, un traseu, un scop, o voință, nu există viață fără acestea, ci o putreziciune imediată. (…)
A te elibera înseamnă a te dezinfecta. A merge înainte este purificare. (…)
Sufletul în om este o neliniște. Infinitul înafara omului este o strigare. Infinitul se deschide, sufletul intră. A intra înseamnă a merge, a zbura, a pluti în aer. Ce este asta? Dezordine. Întrebați colivia ce crede despre aripă. Colivia va răspunde: aripa este răzvrătirea. (…)

*
Mama plânge, copilul zbiară, animalul sălbatic geme sau rage, copacul tresare, iarba freamătă, norul bubuie, muntele tresare, pădurea murmură, vântul se tânguiește, izvorul lăcrimează, marea plânge în hohote, pasărea cântă.
Ne naștem pentru a suferi, trăim pentru a suferi, iubim ca să suferim, muncim ca să suferim, suntem frumoși ca să suferim, suntem corecți ca să suferim, suntem măreți ca să suferim. (…)
Ne cățărăm pe ceea ce nu putem trece, începem ceea ce nu vom termina, credem ceea ce nu vom dovedi, clădim ceva în care nu locuim. (…) Bucurii deloc și pentru nimeni.
Tirania este grea pentru tirani, bunătatea este amară pentru oamenii buni. Nimic nu ni se potrivește, nu încăpem niciodată întru totul în locul unde ne aflăm, nu ne recunoaștem forma în niciun hău al vieții, avem mereu prea mult sau prea puțin, orice patrie este un exil, orice exil este o patrie. Altundeva pare întotdeauna preferabil față de Aici; plenitudinea noastră cea mai mare este vidul.
O singură seninătate este posibilă: aceea a CONȘTIINȚEI. Asupra tuturor celorlalte lucruri planează nori.

*
Să acționăm conform puterilor noastre și să ne depășim forțele. Unde există o datorie, o luptă, un exil, o suferință? Să alergăm într-acolo. A iubi înseamnă a dărui. Să iubim. Să fim bunăvoințe profunde. Să ne gândim la acest bine imens care ne așteaptă, moartea.

***
Victor Hugo, Autobiografia mea intelectuală, Ed. Herald, București, 2017

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s