Imediat ce am conștientizat existența unei forțe în puterea căreia mă aflu, am simțit posibilitatea vieții – Spovedanie / L.Tolstoi

Lev Tolstoi sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi (1828-1910) – Scriitor rus, considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de F. Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski). Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale religioase, filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoianism”. Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului. (wikipedia)
Fotografia se află pe coperta cărții menționată în subsolul articolului.

Cunoașterea credinței izvorăște,
la fel ca întreaga omenire cu rațiunea ei,
dintr-o origine misterioasă.
Această origine este Dumnezeu.

Am înțeles că greșisem și cum anume greșisem. Greșisem nu atât pentru că gândisem incorect, ci mai ales pentru că trăiam greșit. Am înțeles că adevărul îmi rămăsese ascuns nu atât din pricina gândirii mele greșite, ci deoarece îmi iroseam viața în satisfacerea poftelor. Am înțeles că atât întrebarea mea despre ce este viața mea, cât și răspunsul „Este un rău” erau absolut corecte. Incorect era numai faptul că extinsesem asupra vieții, în general, răspunsul care se referea numai la mine. Îmi pusesem întrebarea: „Ce este viața mea?” și primisem răspunsul „Un rău și o absurditate”. Și era exact: viața mea – irosită în satisfacerea poftelor – era absurdă și rea, și de aceea răspunsul „Viața este un rău și o absurditate” se referea numai la viața mea, nu la viața umană în general. Am înțeles adevărul – pe care ulterior l-am găsit în Evanghelie – că oamenii iubesc mai mult întunericul decât lumina pentru că faptele lor sunt rele. Cel care săvârșește fapte rele urăște lumina și nu merge la lumină ca să nu se dezvăluie faptele lui. Am priceput că, dacă vrei să înțelegi sensul vieții, trebuie mai întâi ca viața să nu fie absurdă și rea, și după aceea să ai minte ca s-o înțelegi. Am înțeles de ce mă învârtisem atât de mult timp în jurul unui adevăr atât de evident și că, dacă te gândești și vorbești despre viața omenirii, trebuie să vorbești și să te gândești la viața omenirii întregi, nu la viața câtorva paraziți ai vieții. (…)

În același timp, iată ce s-a întâmplat cu mine. Pe tot parcursul acestui an, când mă întrebam aproape în fiecare minut dacă să-mi pun sau nu capăt zilelor cu ștreangul sau cu glonțul, în tot acest timp, când eram preocupat de gândurile și observațiile despre care am vorbit, inima mea era măcinată de un sentiment chinuitor. Nu pot numi acest sentiment altfel decât căutarea lui Dumnezeu. Spun că această căutare a lui Dumnezeu era un sentiment, și nu un raționament, pentru că izvora nu dintr-o succesiune a raționamentelor mele – ba era de-a dreptul opusă acestora -, ci din inimă. Era un sentiment de teamă, de singurătate, de părăsire în mijlocul acestei lumi străine și de speranță în ajutorul cuiva. Deși eram deplin convins de imposibilitatea existenței lui Dumnezeu (Kant îmi demonstrase, și îl înțelesesem perfect când spunea că așa ceva nu se poate demonstra), îl căutam pe Dumnezeu, speram că îl voi găsi și mă adresam, după vechiul obicei, cu o rugăciune către cel pe care îl căutam și nu îl găseam. Mi-am verificat în minte argumentele lui Kant și Schopenhauer referitoare la imposibilitatea demonstrării existenței lui Dumnezeu și am început să le dezmint. Cauzalitatea, îmi spuneam eu, nu este aceeași categorie de gândire ca spațiul și timpul. dacă eu exist, există ceva ce cauzează aceasta și o cauză a cauzelor. Iar această cauză a tot ceea ce există este ceea ce numim Dumnezeu; și am stăruit asupra acestui gând și m-am străduit din răsputeri să sesizez prezența acestei cauze.

Imediat ce am conștientizat existența unei forțe în puterea căreia mă aflu, am simțit posibilitatea vieții. Dar m-am întrebat: „Ce este această cauză, această forță? Cum să mă gândesc la ea, cum să mă raportez la cel pe care îl numesc Dumnezeu?” Și îmi veneau în minte numai răspunsurile cunoscute: „El este Creatorul, Gânditorul”. Aceste răspunsuri nu mă mulțumeau și simțeam că dispare din mine ceea ce îmi este necesar ca să trăiesc. Mă cuprindea groaza și începeam să mă rog la cel pe care îl căutam, ca să mă ajute. Și cu cât mă rugam mai mult, cu atât îmi era mai clar că El nu mă aude și nu există nimeni către care să mă îndrept. Și cu disperarea în inimă pentru că nu exista Dumnezeu, spuneam: „Doamne, milostivește-te și mântuiește-mă!” Învață-mă, Doamne, Dumnezeul meu!” Dar nu se milostivea nimeni de mine și simțeam că viața mea se oprește în loc. (…)

Dar atunci m-am uitat mai bine la mine însumi, la ceea ce se întâmpla în mine; și mi-am amintit de sutele de ori când am murit și am înviat. Mi-am amintit că trăiam numai atunci când credeam în Dumnezeu. Cum era înainte, așa este și acum, mi-am spus eu: e suficient să-l recunosc pe Dumnezeu și trăiesc; e suficient să-l uit, să nu cred în El, și mor. (…) Iată-L. El este acel ceva fără de care nu se poate trăi. A-l cunoaște pe Dumnezeu și a trăi sunt unul și același lucru. Dumnezeu este viața. „Trăiește căutându-l pe Dumnezeu, și atunci nu va mai fi viață fără Dumnezeu.” Și totul s-a luminat în mine și în jurul meu mai puternic ca oricând și această lumină nu m-a mai părăsit.

Și m-am salvat de la sinucidere.

***
Lev Tolstoi, Spovedanie, Ed. Herald, București, 2016.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s