Tăcută ești, draga mea mamă, tăcută / Grigore Vieru

Niciodată departele

Și toți suntem luminați de-o bucurie neînțeleasă.

SPRE CHIPUL TĂU

Departe nu alerg ca râul,
Că cine uită se destramă.

Cu roua spicului sub pleoape
Mă-ntorc spre ce mi-e sfânt și-aproape:

Spre chipul tău de aur, mamă,
Și-mi curge sufletul ca grâul.

TĂCEREA MAMEI

Tăcută
Ești, draga mea mamă,
Tăcută.

Ca mierla
Ce-nhamă, deshamă,
Ca mierla.

Ca frunza
Când merge la coasă,
Ca frunza.

Ca iarba
Când șade la masă,
Ca iarba.

Ca steaua
La moară când duce,
Ca steaua.

Ca piatra
Ce-aminte-și aduce,
Ca piatra.

ARS POETICA

Merg eu dimineața, în frunte,
Cu spicele albe în brațe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.

Vine moartea din urmă
Cu spicele roșii în brațe
Ale sângelui meu –
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Și toți suntem luminați
De-o bucurie neînțeleasă.

***
Grigore Vieru, Cele mai frumoase poezii, Ed. Jurnalul, București, 2009

2 Comments Add yours

  1. Leo says:

    beautiful!!!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s