A scăpărat scânteia din cenușa cărnii tale? / Fericitul Augustin

Nu vrei să te despoi, dar trebuie să te despoi.
Trebuie totuși să faci acest lucru pentru ca,
despuiat prin moarte de haina cărnii,
să te găsești îmbrăcat cu platoșa credinței.

În ce a constat biruința martirilor? În aceea că au pus voința duhului înaintea voinței trupului.

Ei iubeau această viață și, în același timp, o considerau fără însemnătate. Se gândeau la cât de mult trebuie iubită viața veșnică dacă viața vremelnică este așa de iubită!

Cine e pe punctul de a muri nu vrea să moară. Și totuși, inevitabil va muri, deși vrea încontinuu să nu moară. Nu poți face nimic în privința faptului că nu vrei să mori, nu izbândești nimic, nimic nu obții cu forța. Nu ai nicio putere de a îndepărta inevitabilul morții. Momentul de care te temi va veni chiar dacă nu vrei. Momentul pe care îl amâni se va înfățișa chiar dacă i te împotrivești.

Desigur, îți dai osteneala să îl amâni. Oare cum să-l amâni? Dacă cei care iubesc această viață pământească își dau osteneala să amâne moartea, cât trebuie să se străduiască ca ea să fie înlăturată? Nu vrei să mori, este limpede. Schimbă direcția dragostei și ți se lămurește înfățișarea morții, nu cea care te va ajunge împotriva voinței tale, ci aceea care va lipsi, chiar dacă vei ajunge să o dorești.

Așadar, vezi dacă dragostea a vegheat destul de mult în inima ta, dacă a scăpărat scânteia din cenușa cărnii, dacă ceva puternic se descoperă în inima ta, care nu doar să nu fie stins de vântul ispitei, ci care să crească și mai viguros, vezi dacă n-ai să arzi precum câlții care se sting la o singură adiere ușoară, dar ai să arzi precum stejarul, ai să arzi precum cărbunele ca să te stârnești, mai degrabă, printr-o adiere.

Știu, iubești să trăiești, nu vrei să mori. Și ai vrea să treci din această viață spre cealaltă viață așa încât să înviezi nu din morți, ci din om viu să fii preschimbat în ceva mai bun. Ai vrea acest lucru, simțirea omenească năzuiește spre acest lucru. Nu știu în ce fel însuși sufletul năzuiește acest lucru prin voință și dorință. Pentru că, prețuind viața, el urăște moartea și pentru că nu își urăște trupul, nici nu vrea să i se întâmple acestuia ceea ce urăște.

Nu vrei să te despoi, dar trebuie să te despoi. Trebuie totuși să faci acest lucru pentru ca, despuiat prin moarte de haina cărnii, să te găsești îmbrăcat cu platoșa credinței.

Nu pentru că nu vrei vei învia, sau pentru că nu vrei, nu vei învia. Trebuie mai degrabă ca tu, cel care vei învia fie că vrei ori nu vrei, să te comporți în așa fel încât, înviind, să ai pe mai departe ceea ce îți dorești. Pentru că Însuși Domnul Iisus a zis: „Vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Lui. Și vor ieși, fie că sunt buni, fie că sunt răi”. Nicio făptură moartă nu va rămâne pe loc la auzul vocii vii a Creatorului. El spune: „Toți cei din morminte vor auzi glasul Lui. Și vor ieși”.

******
Fericitul Augustin, Predici despre virtuțile creștine, Ed. Doxologia, Iași 2020

O fotografie trimisă de tata. Imagine care, din punctul meu de vedere, seamăna cu scânteia divină în om.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s