Pustietatea prin care ne e dat să trecem sunt eu – Problema durerii / C.S.Lewis

Ce e lumea, soldați?
Lumea sunt eu:
Eu sunt ninsoarea care cerne,
Sunt cerul înnorat;
Soldați, pustietatea
Prin care ne e dat să trecem

Sunt eu.

W. de la Mare, Napoleon


*
Urmarea firească a durerii este bucuria.


Dintre toate relele, numai durerea e un rău sterilizat, dezinfectat. Răul intelectual, sau eroarea, se poate repeta, căci cauza celei dintâi erori (oboseala sau așternerea cuvintelor pe hârtie) continuă să acționeze: dar chiar independent de asta, eroarea dă naștere prin sine însăși erorii – dacă primul pas al unei demonstrații este greșit, tot ce urmează după el va fi greșit. Păcatul se poate repeta fiindcă ispita inițială continuă; dar chiar independent de asta, păcatul dă naștere prin sine însuși păcatului, întărind obiceiul păcătos și slăbind conștiința. Durerea, în schimb, poate și ea să se repete, aidoma celorlalte rele, căci cauza primei dureri (boala sau o forță ostilă) mai acționează încă: însă total lipsită de tendința de a prolifera prin sine însăși. Odată ce s-a isprăvit, s-a isprăvit, iar urmarea ei firească este bucuria.

Distincția de mai sus poate fi făcută și invers. După o eroare trebuie nu doar să înlături cauzele ci și să corectezi eroarea însăși; după un păcat nu trebuie doar să înlături (dacă-i cu putință) ispita, ci trebuie să și revii asupra lui căindu-te. În fiecare caz e necesară o „dezlegare”. Durerea nu reclamă o atare dezlegare. Poți fi nevoit să vindeci boala care a pricinuit-o însă odată ce a trecut, durerea e sterilă – în vreme ce orice eroare neîndreptată și orice păcat fără căință este, prin sine însuși, un nesecat izvor de veșnică eroare și de veșnic păcat, până la capătul vremurilor.

Pe de altă parte, când greșesc, greșeala mea îi molipsește pe toți aceia care cred în mine. Când păcătuiesc în mod public, toți cei care mă urmăresc fie îmi iartă păcatul, împărtășindu-mi astfel vina, fie mi-l condamnă, primejduindu-și totodată dragostea de semeni și smerenia. Pe câtă vreme suferința nu produce în chip firesc în spectatori (afară doar de cazul în care sunt din cale-afară de stricați) vreun efect nefast, ci unul bun: mila. Așa se face că acel rău pe care Dumnezeu îl folosește în primul rând pentru a produce „binele complex” este în mod special dezinfectat, sau văduvit de acea tendință spre proliferare ce caracterizează răul în general.

**********
Recomand: Despre minuni / Cele patru iubiri / Problema durerii, C.S.Lewis, București, Humanitas 2017

Ten Things You (Probably) Don’t Know About C. S. Lewis
C.S.Lewis (1898 – 1963) / Photo source: https://www.christianitytoday.com/history/2020/november/ten-facts-c-s-lewis-narnia-mere-christianity.html

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s