Frumusețea tămăduitoare / Costion Nicolescu

Frumusețea nu este posibilă fără inteligență.

Se află în Frumusețe un dar dumnezeiesc care nu ține de consum, care-ți copleșește atât eventualele mici merite, cât și puterea de permanentă suportare.

Datorită refuzului frumuseții adevărate de a deveni o perisabilă marfă de consumație, sunt și cazuri în care aceasta se ascunde și cere asceză râvnitoare spre descoperire și fixare.

Frumusețea are calitatea rară de a fi, deodată, și cale și țintă. Lucrul acesta poate fi împlinit numai prin intensă și asiduă lucrare spirituală. Omul îndumnezeit este un om frumos.

Frumusețea se conjugă cu „a fi”, nu cu „a avea”.

*
Frumusețea este dată de Dumnezeu întru mângâiere și izbăvire. Frumusețea are un caracter taumaturgic prin duhul ei blând și liniștit, despre care vorbea Apostolul Petru. Mai ales atunci când se însoțește cu credința puternică și curajul inteligent. Căci, chiar dacă pare să se adreseze cu precădere simțurilor, Frumusețea nu este posibilă fără inteligență, în cazurile cele mai fericite având ca suport o anumită înțelepciune. Sunt în istoria mântuirii, jalonând-o protector și pilduitor, câteva persoane despre care ni se spune apăsat că erau nespus de frumoase și care și-au pus frumusețea și inteligența în slujba lui Dumnezeu și a neamului lor, scoțându-l din situații extrem de dificile, de viață și de moarte: Sara, Iosif, Rut moabiteanca, Estera, Iudita… În continuare, într-o continuitate, atâtea și atâtea sfinte ale Bisericii. Privind la Sara, Sfântul Ioan Gură de Aur ne atrage atenția că frumusețea nu poate fi acuzată niciodată a fi motivul căderii unei femei, pentru simplul motiv că „Frumusețea este opera lui Dumnezeu”. Un adevăr axiomatic!

Frumusețea impune celui sensibil o anumită delicatețe, o discreție în apropierea de ea. Firesc și finețe. În fața ei, atunci când strălucește, simți nevoia să-ți pleci ochii, măcar din când în când. Nu ni se spune despre eroina principală din basmele noastre că este atât de frumoasă încât la soare te poți uita, dar la dânsa ba? Știi că se află acolo un dar dumnezeiesc care nu ține de consum, care-ți copleșește atât eventualele mici merite, cât și puterea de permanentă suportare. Tocmai datorită refuzului frumuseții adevărate de a deveni o perisabilă marfă de consumație, sunt și cazuri în care aceasta se ascunde și cere asceză râvnitoare spre descoperire și fixare.

Frumusețea este o condiție a bunei viețuiri, în tot ce înseamnă ea, de la gândire la făptuire, de la făptuire la contemplare. O condiție a ajungerii la asemănarea cu Dumnezeu, la îndumnezeire. Frumusețea se conjugă cu a fi, nu cu a avea. Căzut din frumusețea paradisiacă, omul se poate întoarce la ea lucrând întru înfrumusețarea sa și a lumii. Frumusețea are această calitate rară, de a fi, deodată, și cale și țintă. Lucrul acesta poate fi împlinit numai prin intensă și asiduă lucrare spirituală. Omul îndumnezeit este un om frumos. Întru asemănarea cu Dumnezeu omul trebuie să fie cu necesitate, într-un fel sau altul, creator de frumos.

Producerea frumosului nu este ușoară. Un obiect, o lucrare, o operă, o viețuire trebuie cu migală pregătite întru frumusețea lor, trebuie ca ele să se coacă la Soarele inspirator și să apară la timpul lor (cf. Psalmului 1,3), atunci când, după o divină rânduială, le vine rândul și sunt mai de folos.

******

Costion Nicolescu, Răsfrângeri, Ed. Sophia București 2019

Prea buna, inteligenta și înțeleapta mea Vera, un caz fericit de Frumusețe! – Iunie 2021

One Comment Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s