Eliberarea din sclavia egoismului / Michael Laitman

Rav Michael Laitman, n.1946 / Sursa foto: last.fm

Dacă în toate situațiile ne-am anula orice interes personal, am rupe imediat lanțurile corpului și am experimenta lumea fără durere și suferință.

Sentimentele de suferință cauzate de interesele egoiste ar trebui să fie atât de acute încât să fim pregătiți să trăim cu o bucățică de pâine și cu un strop de apă și să dormim pe pământul gol.

Cel mai important lucru este dorința noastră de a ne dărui în totalitate Creatorului, înțelegând măreția Sa. A te dărui Creatorului înseamnă a te separa de „Eu”. În acest moment trebuie să decidem ce scop este mai valoros: să dobândim valorile trecătoare sau pe cele eterne. Nimic din ceea ce am creat nu rămâne veșnic; totul este trecător. Doar structurile spirituale, de exemplu gândurile, acțiunile, sentimentele altruiste sunt veșnice. Străduindu-ne să ne asemănăm Creatorului în gânduri, dorințe și eforturi, construim de fapt structura propriei noastre eternități. Cu toate astea, ne putem dedica Creatorului doar atunci când înțelegem măreția Lui.

Ascultați una dintre cele mai importante întrebări. Aceasta, venind mai degrabă din inimă decât din inteligența sau cunoașterea omului, se referă la mai multe aspecte: Sensul vieții noastre; înțelesul suferinței noastre (care este de multe ori mai mare decât plăcerea); dificultățile din viața noastră; faptul că nu există un sfârșit al acestui „vârtej al suferinței” până în clipa în care părăsim această viață, uzați și devastați.

Cine beneficiază de acest lucru; cui folosește? La ce altceva ar trebui să ne așteptăm de la viață? Deși fiecare dintre noi suntem deranjați în subconștient de această întrebare cu privire la sensul vieții noastre, câteodată ne ia prin surprindere, înnebunindu-ne, devenind incapabili de a face ceva, atrăgându-ne într-o prăpastie a inutilității ca să reflectăm la propria insignifianță.

Drept răspuns, alegem să ne lăsăm purtați de curentul vieții fără a cugeta adânc la această întrebare. Este o întrebare la care nimeni nu vrea să se gândească. Cu toate acestea, întrebarea rămâne în fața noastră cu toată puterea și amărăciunea sa. Ocazional, ne pătrunde în minte și ne depășește. Vom continua să ne amăgim pe noi înșine, rătăcind (ca și înainte) în derivă prin viață, fără să gândim. Însă Creatorul ne dăruiește aceste senzații pentru a înțelege treptat că toate nenoricirile și chinurile apar din cauza faptului că avem un interes personal, legitim, în ceea ce privește rezultatul acțiunilor noastre. Egoismul nostru, natura și esența noastră ne fac să acționăm pentru „binele propriu”. Și, de vreme ce dorințele noastre nu sunt niciodată împlinite, continuăm să suferim. Totuși, dacă în toate situațiile ne-am anula orice interes personal, am rupe imediat lanțurile corpului și am experimenta lumea fără durere și suferință.

Creatorul a plasat special lumea noastră, cu toată mizeria ei, între El și noi. El a făcut asta pentru a ne ajuta să ne dăm seama că trebuie să scăpăm de egoism, deoarece acesta este cauza tuturor suferințelor noastre. Înlăturarea suferinței și simțirea Creatorului (ca sursă a tuturor bucuriilor) sunt posibile doar dacă scăpăm de egoism, sau dacă ne dorim asta.

În lumile spirituale dorințele sunt echivalente cu acțiunile, deoarece dorințele sincere și reale duc la îndeplinirea lor. În general, Creatorul ne face să ajungem la decizia fermă și finală de a ne elibera de toate interesele personale în orice situație din viața noastră. Pentru asta, El ne face să suferim atât de mult, încât vom avea doar dorința de a opri suferința. Acest lucru este posibil doar dacă nu avem niciun interes personal sau egoist cu privire la rezultatul oricăror probleme cotidiene care apar în viața noastră.

În acest caz, unde este liberul arbitru? Creatorul ne împinge să alegem o anumită soluție, plasându-ne în mijlocul mizeriei, astfel încât moartea să fie preferabilă vieții. Dar nu ne dă și forța necesară pentru a pune capăt existenței noastre mizerabile )ca să scăpăm astfel de suferință). Mai degrabă, Creatorul ne oferă brusc posibilitatea de a întrezări unica soluție, ce apare ca o rază de soare printre norii grei. Soluția nu este în moarte, nici în evadarea din viețile noastre. Ea constă în eliberarea de orice interes personal în ceea ce obținem din această lume. Este singura soluție care ne poate aduce pacea și încetarea suferinței insuportabile.

Nu există nicio libertate de alegere în acest proces – suntem obligați să facem astfel, pentru a scăpa de suferință. Liberul-arbitru există atunci când încercăm să avansăm, întărindu-ne și alegând să ne concentrăm acțiunile asupra Creatorului. Dacă trăim pentru binele nostru, asta nu aduce nimic altceva decât suferință. Procesul constant de corectare și de controlare a gândurilor este numit „procesul de rafinare”. Sentimentele de suferință cauzate de interesele egoiste ar trebui să fie atât de acute încât să fim pregătiți să trăim cu o bucățică de pâine și cu un strop de apă și să dormim pe pământul gol. Astfel, să fim pregătiți să facem orice este necesar pentru a ne elibera de egoism și de interesele noastre personale.

Suferința ne poate determina să decidem că renunțarea la egoism este benefică pentru noi. Pentru că am depus efort, pentru că în mod constant ne amintim suferințele din trecut și pentru că susținem și consolidăm această decizie în inima noastră, putem ajunge în starea în care scopul tuturor acțiunilor noastre va fi în beneficiul Creatorului.
În ceea ce ne privește, înafară de strictul necesar, ne va fi frică să ne gândim la beneficiul personal sau la plăceri, de teamă să nu experimentăm încă o dată suferința copleșitoare provocată de interesul personal.

În viața curentă ne vom obișnui să nu ne mai gândim la noi înșine, la relațiile noastre personale, la muncă și la toate îndatoririle pe care le avem în această lume. În exterior vom părea diferiți de cei din jurul nostru. Dar în corpurile noastre (deoarece obiceiul devine a doua natură) nu va rămâne nimic din propriile interese. Din acest moment, putem trece la următoarea etapă a vieții spirituale și putem începe să ne bucurăm făcându-i pe plac Creatorului. Acest lucru nu mai este o încântare pentru noi, ci doar pentru Creator, deoarece am ucis nevoia pentru plăcerea personală.

Din acest motiv, noua plăcere este infinită în timp și imposibil de estimat, pentru că nu este limitată la nevoile noastre personale. Numai în acest moment putem vedea ce bun și magnific este Creatorul, pentru că ne-a dat oportunitatea de a obține fericirea extraordinară de a ne uni cu El în iubire veșnică.

********
Michael laitman, Atingerea lumilor spirituale – Ghid de descoperire spirituală, Ed. Ari, București 2016

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s