Să-i uităm cu generozitate pe cei care nu ne pot iubi / Pablo Neruda

Poate ăsta-i sfârșitul, adevărul misterios. Din ceea ce am fost nu mi-au rămas decât aceste arsuri crudefiindcă acele dureri mi-au confirmat existența. SONET 91 Vârsta ne acoperă ca burnița,timpul e arid și interminabil,o pană de sare ți-a atins obrazul,apa unui burlan îmi roade costumul: timpul nu face deosebirea între mâinile mele Și zborul unei portocale…

Valeriu Gafencu – Cine fuge de realitatea propriului suflet e un mincinos / Mărturii adunate de monahul Moise

“Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte decât dinlăuntrul vostru, unde sălăşluieşte Hristos” Valeriu Gafencu s-a născut în Basarabia, în judeţul Bălţi. Tatăl său, deputat în Adunarea Reprezentativă, care a votat Unirea cu România în 1918, a fost deportat în 1940 în Siberia, unde a şi murit. Valeriu Gafencu a fost arestat în 1941,…

Imediat ce am conștientizat existența unei forțe în puterea căreia mă aflu, am simțit posibilitatea vieții – Spovedanie / L.Tolstoi

Cunoașterea credinței izvorăște, la fel ca întreaga omenire cu rațiunea ei, dintr-o origine misterioasă.Această origine este Dumnezeu. Am înțeles că greșisem și cum anume greșisem. Greșisem nu atât pentru că gândisem incorect, ci mai ales pentru că trăiam greșit. Am înțeles că adevărul îmi rămăsese ascuns nu atât din pricina gândirii mele greșite, ci deoarece…

Marele făptuitor nu este rațiunea, ci Voința – Epictet / Hannah Arendt #1

Nu putem fi jefuiți de absolut tot ce avem, atât timp cât păstrăm libertatea de a decide cum reacționăm.Victor Frankl*Lucrurile capătă valoare doar în măsura în care spiritul le poate atrage înlăuntrul său. Când spiritul se retrage din lumea exterioară în interioritatea propriilor sale impresii, el descoperă că într-o anume privință este independent de orice…

Omul – Hieroglifă a Cosmosului / R. Steiner

Exprimându-și propria trăire, omul ar trebui să spună de fapt: Verticala mea, dimensiunea mea activă, dimensiunea mea cuprinzătoare sau extensivă. Apartenența omului la întregul Cosmos era mult mai apropiată unor direcții mai vechi ale cunoașterii decât îi este prezentului nostru. Dacă ne-am întoarce în perioada culturală egipteano-caldeeană am vedea că în acea epocă omul nu…

Fără zgomot: aceasta e creșterea adevărată! / C. Noica

Între apatie și agonie. Fără zgomot, aceasta e creșterea adevărată. Cu câtă bucurie nu te întorci la ea, după ce ai rătăcit printre toate lucrurile acelea scrise cu majusculă: Cosmos, Ființă, Neființă, Istorie. E un ocol până la noi înșine, dar să nu regretăm niciodată ocolul, de vreme ce ne-am redescoperit. Stă în rosturile problemei…

Cele patru iaduri dostoievskiene / Ion Mânzat

Dostoievski este într-adevăr un prooroc întors din iad, dacă avem în vedere că ”iadul dostoievskian” este compus din patru iaduri conexe: primul iad este subterana, ocna ca temniță exterioară și, mai ales, interioară; al doilea iad este cumplita sa nevroză care l-a chinuit toată viața; al treilea iad este ruleta, patima jocului de noroc pe…

Egoismul se înclină doar în fața fricii – Citate cabalistice / Michael Laitman

Cel mai important aspect al procesului de autoperfecționare este cultivarea sentimentului de umilință față de Creator. Acesta nu ar trebui să fie un demers artificial, ci un scop al eforturilor noastre. Dacă omul începe să dezvolte treptat această calitate ca rezultat al muncii asupra sa, înseamnă că el acționează pe calea corectă. (Talmud, Avoda Zara)…

Încrederea – Puterea poetică a spiritului omenesc / Nicolae Steinhardt

Pe patul de moarte fiind și venind careva să-mi demonstreze cu argumente irezistibile că nu Hristos e adevărul, ci altceva, eu voi rămâne cu Hristos și mă voi despărți de adevăr. Dostoievski Textul evanghelic, atât în referatul lui Matei, cât și în referatele lui Marcu și Luca, folosește cuvântul credință (”cum de nu aveți credință?”…

Întoarcerea acasă / Friedrich Nietzsche

O, singurătate! Tu, patrie a mea, singurătate! Prea multă vreme am trăit sălbatic printre străini sălbatici, ca să nu plâng când mă întorc! Acuma amenință-mă cu degetul, ca mamele, acum surâde-mi blând, ca mamele, acuma spune-mi doar atât: ”Dar oare cine-i cel ce ca un uragan s-a-ndepărtat cândva de mine? – și care părăsindu-mă-a strigat:…