Cine nu participă la binefacerile soarelui, ale ploilor și ale rugăciunii – nu se rumenește și nu se coace / Al. Mironescu

Și iată, astfel, înainte de restaurarea lumii, toate religiile se atingeau între ele printr-un singur punct: Rugăciunea. (Balzac) Rugăciunea, ca și viața, e precară și necontenit amenințată. Totuși, ar fi o mare eroare să credem că această coloană vertebrală a lumii, care este rugăciunea, e o închipuire sau că, în vreun fel, a fost lichidată….

Nu-L mai apăr de mult pe Dumnezeu, ci Îl afirm / Al. Mironescu

La un moment dat, printr-un concurs de împrejurări, pe care l-am relatat cu alte prilejuri, atât cât asemenea totuși enigmatice lucruri pot fi relatate, întrebarea crucială mi s-a impus cu o forță teribilă și cu un caracter inexorabil: Există ori nu există Dumnezeu? Întrebarea aceasta nu a fost încă una, supranumerală, pe lângă atâtea altele…

Există în deznădejde o amărăciune fecundă, sămânța unei virtuți pe care e greu s-o ai în altă parte / Al. Mironescu

Nu ești o carte de gând omenesc ticluită: În amurgul lumii noastre de tinăTu plină de dumnezeiască lumină linăEști însăși inima lui Hristos descoperită. Lăsată nouă spre biruirea restriștii,Eternă diată a Domnului Sublim,În teascul inimii lor te-au diortosit evangheliștii,Ca și noi, nu cu ochii, cu inima să te citim. V. Voiculescu – Evanghelia Eu nu…

Admirabila tăcere – Din Jurnalul lui Alexandru Codin Mironescu

Alexandru Mironescu (1903-1973) – om de știință, eseist, filosof, profesor universitar, colecționar de artă român din perioada interbelică, fost deținut politic sub regimul comunist din România. Iau uneori contact cu suferința unor prieteni apropiați – în formele ei teribile și parcă iremediabile -, suferințe care s-au acumulat, istovitoare, care pustiesc omul dezarmat, lipsit de puternice legături…