Supraconștiința mistică în termenii metafizicii blagiene / Ion Mânzat

Identificarea cu „eul hristic” are în cazul misticului insondabile consecințe în psihismul adânc (abisal). (…) Starea de iluminare inefabilă și cu nimic comparabilă este pentru sufletul mistic o stare de supraconștiință. Misticul este cotropit de sentimentul autodepășirii, al unei înnoiri a întregii sale ființe pe un plan mai înalt al conștiinței. Starea de extaz este…

Dostoievski ca profet și apostol al realismului ortodox / Sf. Iustin Popovici

Filosofia este un martiriu aparte. Acolo gândirea se sfărâmă în abisurile întunecate, în prăpăstiile sălbatice ale neființei și ale Ființei. *Tot ce există este real în măsura în care are în sine puterile Cuvântului. Îl recunosc pe Dostoievski ca profet, ca apostol, ca martir, ca poet, ca filosof. Complexitatea genialității lui iese în relief. De…

Cele patru iaduri dostoievskiene / Ion Mânzat

Dostoievski este într-adevăr un prooroc întors din iad, dacă avem în vedere că ”iadul dostoievskian” este compus din patru iaduri conexe: primul iad este subterana, ocna ca temniță exterioară și, mai ales, interioară; al doilea iad este cumplita sa nevroză care l-a chinuit toată viața; al treilea iad este ruleta, patima jocului de noroc pe…

Încrederea – Puterea poetică a spiritului omenesc / Nicolae Steinhardt

Pe patul de moarte fiind și venind careva să-mi demonstreze cu argumente irezistibile că nu Hristos e adevărul, ci altceva, eu voi rămâne cu Hristos și mă voi despărți de adevăr. Dostoievski Textul evanghelic, atât în referatul lui Matei, cât și în referatele lui Marcu și Luca, folosește cuvântul credință (”cum de nu aveți credință?”…

Visul unui om ridicol / F. Dostoievski

Sunt un om ridicol. Acum ei îmi spun nebun. Aceasta ar fi o înălțare în rang, dacă n-aș fi rămas pentru dânșii la fel de ridicol ca înainte. Dar acum nu mă mai supăr, acum mi-s dragi cu toții, chiar și atunci când râd de mine, chiar și atunci îmi sunt dragi, nu știu de…