Piatra Morții / Sandu Tudor

Editorial apărut în revista Credința, An III, nr. 423 – 27 aprilie 1935. Cel mai adevărat și mai zguduitor fapt al istoriei acestei lumi nu poate fi spus decât în măsuri și simplități de eroică legendă sau trezit și zugrăvit în inima și pe fețele oamenilor ca pe o fantastică dramă muzicală a unui vis….

Duios îmi cântă Mozart Lacrimosa / Camelia Vasiliu

Duios și devotat îmi „cântă” și mie de peste un deceniu Prietena mea poetă, CAMI, cu zâmbetul ei ca un Psalm – mereu bun și trist, rezistent și fragil, tulburat și lin deopotrivă; îmi cântă ca de sub puterea Adevărului care, până a ne limpezi și-a ne aprinde bucuria, ne adâncește mai întâi în căutări…

Umbra este un ecou al luminii izbită de un corp opac / Vasile Voiculescu

Așchii de meditație Mintea e fântâna care obișnuiește să se uite printre propriile ghizduri pentru a-și cerceta adâncimea.*Mintea e ciutura care stă deasupra fântânii vieții și coboară numai pentru a se umple cu răcoarea învățăturii.*Chiar și în cea mai murdară baltă, dacă zvârli o piatră, valurile iau forma lunii pline. *Până și busola are nevoie…

Există în deznădejde o amărăciune fecundă, sămânța unei virtuți pe care e greu s-o ai în altă parte / Al. Mironescu

Nu ești o carte de gând omenesc ticluită: În amurgul lumii noastre de tinăTu plină de dumnezeiască lumină linăEști însăși inima lui Hristos descoperită. Lăsată nouă spre biruirea restriștii,Eternă diată a Domnului Sublim,În teascul inimii lor te-au diortosit evangheliștii,Ca și noi, nu cu ochii, cu inima să te citim. V. Voiculescu – Evanghelia Eu nu…

Cele două înțelesuri ale inimii / Dumitru Stăniloae

Există o inimă ca centru ascuns al minții, ca față a ei întoarsă spre Dumnezeu: supraconștientul sau transconsștientul. Ea rămâne închisă pentru conștiința noastră, atâta vreme cât ducem o viață inferioară automată, închisă în orizontul văzut al lumii. Sf. Marcu Ascetul spune despre această inimă că este partea dinăuntru a catapetesmei în care S-a sălășluit…

Doruri și îndoieli / Sf. Iustin Popovici

Nicio ființă înafară de om nu-și trăiește cele mai mari antiteze, cele mai infricoșătoare constraste, cele mai ireconciliabile contradicții, nici Dumnezeu, nici îngerul, nici diavolul, pentru că omul le trăiește pe toate, și viața, și moartea, și neființa, și Ființa, și binele, și răul, atât înlăuntrul lor, cât și prin relația dintre ele. Pe de…