Editorial apărut în revista Credința, An III, nr. 423 – 27 aprilie 1935. Cel mai adevărat și mai zguduitor fapt al istoriei acestei lumi nu poate fi spus decât în măsuri și simplități de eroică legendă sau trezit și zugrăvit în inima și pe fețele oamenilor ca pe o fantastică dramă muzicală a unui vis….
Tag: infinit
Trăirea supranaturală e totodată şi cunoaştere şi iubire / Poeme și texte de Ana Maria Tomescu
Câteva poeme și texte personale adunate de la începuturile acestui site (2017, 2018, 2019). Pentru a da titlul micuței mele antologii, am deschis la întâplare cartea pe care o studiez în clipa de față: Cursurile de mistică ale lui Nichifor Crainic. „Trăirea supranaturală e totodată şi cunoaştere şi iubire” a fost primul citat pe care…
Duios îmi cântă Mozart Lacrimosa / Camelia Vasiliu
Duios și devotat îmi „cântă” și mie de peste un deceniu Prietena mea poetă, CAMI, cu zâmbetul ei ca un Psalm – mereu bun și trist, rezistent și fragil, tulburat și lin deopotrivă; îmi cântă ca de sub puterea Adevărului care, până a ne limpezi și-a ne aprinde bucuria, ne adâncește mai întâi în căutări…
Umbra este un ecou al luminii izbită de un corp opac / Vasile Voiculescu
Așchii de meditație Mintea e fântâna care obișnuiește să se uite printre propriile ghizduri pentru a-și cerceta adâncimea.*Mintea e ciutura care stă deasupra fântânii vieții și coboară numai pentru a se umple cu răcoarea învățăturii.*Chiar și în cea mai murdară baltă, dacă zvârli o piatră, valurile iau forma lunii pline. *Până și busola are nevoie…
Se întâmplă foarte des ca cineva care-a trăit foarte mult să fi trăit prea puțin… / Seneca
Ce să fac? Moartea mă urmărește și viața trece în goană. Învață-mă să nu fug de moarte și să nu las să-mi treacă viața. Dă-mi curaj în înfruntarea greutăților și liniște deplină în fața inevitabilului. Dezleagă-mă din strânsoarea timpului. Arată-mi că prețul vieții nu stă-n durata ei, ci în felul cum o folosești, că se…
Există în deznădejde o amărăciune fecundă, sămânța unei virtuți pe care e greu s-o ai în altă parte / Al. Mironescu
Nu ești o carte de gând omenesc ticluită: În amurgul lumii noastre de tinăTu plină de dumnezeiască lumină linăEști însăși inima lui Hristos descoperită. Lăsată nouă spre biruirea restriștii,Eternă diată a Domnului Sublim,În teascul inimii lor te-au diortosit evangheliștii,Ca și noi, nu cu ochii, cu inima să te citim. V. Voiculescu – Evanghelia Eu nu…
Singurele stări de conștiință valabile sunt cele care ne scot din închisoarea materiei / Albert Béguin
E nemaipomenit că tocmai înlăuntrul tău trebuie să privești ce e afară. Profunda și întunecata oglindă e în adâncul omului. Acolo e acel clar-obscur înspăimântător. Ceea ce se oglindește în sufletul omenesc e mai amețitor decât văzut direct. E mai mult decât o imagine, e un simulacru, iar în simulacru există ceva care ține de…
Nefiind infinită, realitatea nu satisface iubirea. Iluzia însă, da. / Giacomo Leopardi
Capacitatea noastră de a cunoaște și de a iubi este în esență și în mod efectiv limitată, asemenea capacității de a acționa fizic, fiindcă nu poate realiza nicio cunoaștere, nicio iubire infinită, nici ca număr, nici ca mărime, la fel cum noi nu putem realiza o activitate fizică infinită. (Dacă am avea capacități cu adevărat…
Cele două înțelesuri ale inimii / Dumitru Stăniloae
Există o inimă ca centru ascuns al minții, ca față a ei întoarsă spre Dumnezeu: supraconștientul sau transconsștientul. Ea rămâne închisă pentru conștiința noastră, atâta vreme cât ducem o viață inferioară automată, închisă în orizontul văzut al lumii. Sf. Marcu Ascetul spune despre această inimă că este partea dinăuntru a catapetesmei în care S-a sălășluit…
Doruri și îndoieli / Sf. Iustin Popovici
Nicio ființă înafară de om nu-și trăiește cele mai mari antiteze, cele mai infricoșătoare constraste, cele mai ireconciliabile contradicții, nici Dumnezeu, nici îngerul, nici diavolul, pentru că omul le trăiește pe toate, și viața, și moartea, și neființa, și Ființa, și binele, și răul, atât înlăuntrul lor, cât și prin relația dintre ele. Pe de…
