Focul sacru / Marin Sorescu

Mai aruncați niște vreascuriÎn soare,Am auzit c-o să se stingăPeste câteva miliarde de ani. Și dacă nu mai sunt vreascuri,Aruncați în soareCâmpiile care ar fi putut foarte bineSă fie păduri,Munții, luna și cerulCare nici nu știm sigur dacă nu sîntPăduri. În orice caz, Mai aruncați ceva în el,Niște vreascuri,Niște vieți. Că uite, a și început…

Ultimele sonete ale lui Shakespeare – Traducere imaginară / V. Voiculescu

CLVIII Te miri că nu-mi scot gheara să-mi sfâșiu bârfitorii?Unde-ai văzut tu Leul vânând gândaci sau poame? Poetul sare lacom asupra-naltei glorii,Cu-mbătătoarea-i carne s-aline sacra foame. Și eu am alergat-o-n pustiul lumii voastreȘi m-am bătut cu tigrii și șerpii pentru ea, Am fugărit-o până-n capcane și dezastre,Dar când s-o prind, în cale-mi ieșiși tu, scumpa…

„Stă Iisus la o fereastră stinsă”- Icoana bunicei / I.Teodoreanu

Transcriu această poveste pentru bunica mea Reveica, rugându-mă ca porțile cerului să i se deschidă blânde și îngăduitoare, căci ieri (26 februarie 2021) a plecat în Sus. Umbre am și eu, umbre ai și tu, cetitorule, călătorule spre moarte, frate al trecerii mele. Și iată-l și pe Iisus alături de noi, veghind înalt în marea…

Imediat ce am conștientizat existența unei forțe în puterea căreia mă aflu, am simțit posibilitatea vieții – Spovedanie / L.Tolstoi

Cunoașterea credinței izvorăște, la fel ca întreaga omenire cu rațiunea ei, dintr-o origine misterioasă.Această origine este Dumnezeu. Am înțeles că greșisem și cum anume greșisem. Greșisem nu atât pentru că gândisem incorect, ci mai ales pentru că trăiam greșit. Am înțeles că adevărul îmi rămăsese ascuns nu atât din pricina gândirii mele greșite, ci deoarece…

O singură seninătate este posibilă: aceea a conștiinței / Victor Hugo

Sufletul în om este o neliniște.*Tirania este grea pentru tirani, bunătatea este amară pentru oamenii buni.*Să acționăm conform puterilor noastre și să ne depășim forțele. Unde există o datorie, o luptă, un exil, o suferință? Să alergăm într-acolo. A iubi înseamnă a dărui. Să iubim. Să fim bunăvoințe profunde. Să ne gândim la acest bine…

Rupt de ceva, în drum spre altceva / Constantin Noica

Singurătatea absolută? O concep câteodată așa: în tren, pe un culoar ticsit, stând pe geamantan. Ești atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te miști; dar ești departe și de orice punct fix în spațiu. Ești undeva, între o stație și alta, rupt de ceva, în drum…