Rupt de ceva, în drum spre altceva / Constantin Noica

Singurătatea absolută? O concep câteodată așa: în tren, pe un culoar ticsit, stând pe geamantan. Ești atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te miști; dar ești departe și de orice punct fix în spațiu. Ești undeva, între o stație și alta, rupt de ceva, în drum…

Umbra este un ecou al luminii izbită de un corp opac / Vasile Voiculescu

Așchii de meditație Mintea e fântâna care obișnuiește să se uite printre propriile ghizduri pentru a-și cerceta adâncimea.*Mintea e ciutura care stă deasupra fântânii vieții și coboară numai pentru a se umple cu răcoarea învățăturii.*Chiar și în cea mai murdară baltă, dacă zvârli o piatră, valurile iau forma lunii pline. *Până și busola are nevoie…

Cunoașterea de sine, această coborâre în infern, ne deschide calea spre divinizare / Hamann, Magul Nordului

Hamann, ”Magul Nordului”, a fost poate cel dintâi care a încercat un studiu psihologic al ființei omenești unde, sub imperiul metafizicii sale creștine, să depășească simpla descriere a facultăților psihice și a mecanismului lor. Începând cu ”Memoriile socratice” din 1759, el încearcă să respingă empirismul sprijinindu-se pe un raționament analogic. Totodată, Hamann este unul dintre…

Visul unui om ridicol / F. Dostoievski

Sunt un om ridicol. Acum ei îmi spun nebun. Aceasta ar fi o înălțare în rang, dacă n-aș fi rămas pentru dânșii la fel de ridicol ca înainte. Dar acum nu mă mai supăr, acum mi-s dragi cu toții, chiar și atunci când râd de mine, chiar și atunci îmi sunt dragi, nu știu de…

Un pustiu nu e niciodată fals / Octavian Paler

Ce poate urma într-o lume fără incertitudini? O asemenea lume e la fel de greu de imaginat ca una fără Dumnezeu. N-am mai visat nimic.Asta e tot.Tot?Cerul e blând azi. Mă întreb, totuși, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârși prin a obosi să descoperim mereu…

Demonul (fragment) / M.Lermontov

Prin vinetele spații clareZbura un înger luminos,De pe pământul șters în zare,Purtând un suflet păcătos;El, îndoielile, oftatulLe risipea, vorbindu-i blând,Cu lacrimi îi spăla păcatul,Și chinul i-l gonea din gând.Dar tocmai începu, ca visul,Să se audă paradisulCând, cu făptura-i răsculată,Tăindu-i calea prin văzduh,Din bezna iadului, deodată,Țâșni îngrozitorul duh.Puternic sta, ca o furtună,Precum un fulger strălucea,Și-n cutezanța…

Melancolia nu este decât fervoare domolită / André Gide

A suprima în tine însuți ideea de merit; iată un mare obstacol pentru spirit. Orice alegere este înfricoșătoare, când te gândești bine la ea: o libertate ce nu mai este călăuzită de datorie este înfricoșătoare. Este un drum pe care ți-l alegi într-un ținut cu totul necunoscut, în care fiecare își face propria descoperire și,…