Poem la patru mâini / Sandu Tudor

Orientat în cruce. Cele patru structuri de mâini ca cele patru făpturi apocaliptice: I. Mâinile de rugăciune și de binecuvântare (de învățătură și îndrumare).II. Mâinile de luptă și muncă. III. Mâinile de tămăduire și miracol.IV. Mâinile inimii, ale transfigurării. Patru cicluri, fiecare cu câte cinci imne, potrivit celor cinci degete ale fiecărei mâini.Fiecare imn în…

Liturghia tainică a minții sau Despre PAZA GÂNDURILOR / Pr. Ioan C. Teșu

Lucrarea specifică a omului este o „liturghie a minții”. Templul este locașul sfânt al sufletului și al trupului, care este sădit de Dumnezeu. Altarul este masa nădejdii, așezată în acest templu. Pe ea se aduce de către minte și se jertfește gândul întâi născut al fiecărei întâmplări. Sfântul Marcu Ascetul * Potrivit asceticii ortodoxe, principala…

Alchimistul creștin / Fragmente filosofice de Petre Țuțea

* Sunt vinovat că am râvnit Mereu numai la bun oprit. Ispitele ușoare și blajineN-au fost și nu sunt pentru mineÎn blidul meu ca și în cugetareDeprins-am gustul otrăvit și tare. Psalm, T. Arghezi * Omul este un amestec de sfânt și drac chiar când pare a fi integru. Petre Țuțea *Iubesc pe acela care…

Cu fața senină / AMT Photo

Tot cugetul lumesc se va cutremura și se va prăvăli, căci nimic nu este statornic întru această viață trecătoare, neavând puterea de a birui moartea și stricăciunea cea veșnică. Pentru aceea, și noi alergăm către acoperământul tău, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, spre a nu fi zdrobiți de prăvălirea turnului Babel, cel care neîncetat se dărâmă…

Transcenderea de sine a fiecăruia e singura care poate opri lupta între oameni / D. Stăniloae

Prin smârcuri, prin sterpeciuni am umblatbalauri să tai, cu zmei să mă bat,să mă apropii de neumblatul tărâmdin drum să întorc ape, și stânci să sfărâm.(Lidia Stăniloae) Transcenderea fără sfârșit e ținta spre care e chemat omul, e cerința interioară, esențială a lui. *Moartea și-a luat puterea din slăbirea spiritului, omul închizându-se în plăcerile trupești…

Să-i uităm cu generozitate pe cei care nu ne pot iubi / Pablo Neruda

Poate ăsta-i sfârșitul, adevărul misterios. Din ceea ce am fost nu mi-au rămas decât aceste arsuri crudefiindcă acele dureri mi-au confirmat existența. SONET 91 Vârsta ne acoperă ca burnița,timpul e arid și interminabil,o pană de sare ți-a atins obrazul,apa unui burlan îmi roade costumul: timpul nu face deosebirea între mâinile mele Și zborul unei portocale…