Să-i uităm cu generozitate pe cei care nu ne pot iubi / Pablo Neruda

Poate ăsta-i sfârșitul, adevărul misterios. Din ceea ce am fost nu mi-au rămas decât aceste arsuri crudefiindcă acele dureri mi-au confirmat existența. SONET 91 Vârsta ne acoperă ca burnița,timpul e arid și interminabil,o pană de sare ți-a atins obrazul,apa unui burlan îmi roade costumul: timpul nu face deosebirea între mâinile mele Și zborul unei portocale…

Imediat ce am conștientizat existența unei forțe în puterea căreia mă aflu, am simțit posibilitatea vieții – Spovedanie / L.Tolstoi

Cunoașterea credinței izvorăște, la fel ca întreaga omenire cu rațiunea ei, dintr-o origine misterioasă.Această origine este Dumnezeu. Am înțeles că greșisem și cum anume greșisem. Greșisem nu atât pentru că gândisem incorect, ci mai ales pentru că trăiam greșit. Am înțeles că adevărul îmi rămăsese ascuns nu atât din pricina gândirii mele greșite, ci deoarece…

I trust I make myself obscure – Varia / N. Steinhardt

Întreg misterul creației. „Misterul e pretutindeni, numai că nu-l adulmecăm”, îmi spune (pe un ton neobișnuit de blând și duios). „Îl poate manifesta o vorbă bună grăită unui om în necaz, unui prieten frământat de îndoieli. Un gest de afecțiune abia schițat. O povață prezentată cu multă modestie, dând a înțelege că și povățuitorul e…