Piatra Morții / Sandu Tudor

Editorial apărut în revista Credința, An III, nr. 423 – 27 aprilie 1935. Cel mai adevărat și mai zguduitor fapt al istoriei acestei lumi nu poate fi spus decât în măsuri și simplități de eroică legendă sau trezit și zugrăvit în inima și pe fețele oamenilor ca pe o fantastică dramă muzicală a unui vis….

A scăpărat scânteia din cenușa cărnii tale? / Fericitul Augustin

Nu vrei să te despoi, dar trebuie să te despoi. Trebuie totuși să faci acest lucru pentru ca, despuiat prin moarte de haina cărnii, să te găsești îmbrăcat cu platoșa credinței. În ce a constat biruința martirilor? În aceea că au pus voința duhului înaintea voinței trupului. Ei iubeau această viață și, în același timp,…

Triumful asupra morții – Viața spirituală a lui Schubert / Patrick Kavanaugh

Câteodată mi se pare că n-am aparținut deloc acestei lumi.Franz Peter Schubert Viața scurtă a lui Franz Schubert este un studiu al absurdității. Cunoscut pentru atât de multe compoziții frumoase și vesele, acesta s-a confruntat cu o serie dureroasă de dezamăgiri, chinuri și cu sărăcia. Născut în Viena, fiu al unui profesor sărac, Schubert nu…

În SUFLET purtăm chipul lui Dumnezeu, așa precum copilul poartă pe față chipul părinților / Ilarion Felea

În suflet sălășluiește înțelepciunea, bunătatea, iubirea și toate puterile cu ajutorul cărora ne ridicăm până la asemănarea cu Dumnezeu. Prin suflet se înțelege omul cu adevărata lui valoare și menire. Enigma omului nu se poate dezlega fără să admitem existența sufletului, așa după cum nici enigma lumii nu se poate dezlega fără să admitem existența…

Cine nu participă la binefacerile soarelui, ale ploilor și ale rugăciunii – nu se rumenește și nu se coace / Al. Mironescu

Și iată, astfel, înainte de restaurarea lumii, toate religiile se atingeau între ele printr-un singur punct: Rugăciunea. (Balzac) Rugăciunea, ca și viața, e precară și necontenit amenințată. Totuși, ar fi o mare eroare să credem că această coloană vertebrală a lumii, care este rugăciunea, e o închipuire sau că, în vreun fel, a fost lichidată….

Să-i uităm cu generozitate pe cei care nu ne pot iubi / Pablo Neruda

Poate ăsta-i sfârșitul, adevărul misterios. Din ceea ce am fost nu mi-au rămas decât aceste arsuri crudefiindcă acele dureri mi-au confirmat existența. SONET 91 Vârsta ne acoperă ca burnița,timpul e arid și interminabil,o pană de sare ți-a atins obrazul,apa unui burlan îmi roade costumul: timpul nu face deosebirea între mâinile mele Și zborul unei portocale…

Duios îmi cântă Mozart Lacrimosa / Camelia Vasiliu

Duios și devotat îmi „cântă” și mie de peste un deceniu Prietena mea poetă, CAMI, cu zâmbetul ei ca un Psalm – mereu bun și trist, rezistent și fragil, tulburat și lin deopotrivă; îmi cântă ca de sub puterea Adevărului care, până a ne limpezi și-a ne aprinde bucuria, ne adâncește mai întâi în căutări…