Focul sacru / Marin Sorescu

Mai aruncați niște vreascuriÎn soare,Am auzit c-o să se stingăPeste câteva miliarde de ani. Și dacă nu mai sunt vreascuri,Aruncați în soareCâmpiile care ar fi putut foarte bineSă fie păduri,Munții, luna și cerulCare nici nu știm sigur dacă nu sîntPăduri. În orice caz, Mai aruncați ceva în el,Niște vreascuri,Niște vieți. Că uite, a și început…

Ultimele sonete ale lui Shakespeare – Traducere imaginară / V. Voiculescu

CLVIII Te miri că nu-mi scot gheara să-mi sfâșiu bârfitorii?Unde-ai văzut tu Leul vânând gândaci sau poame? Poetul sare lacom asupra-naltei glorii,Cu-mbătătoarea-i carne s-aline sacra foame. Și eu am alergat-o-n pustiul lumii voastreȘi m-am bătut cu tigrii și șerpii pentru ea, Am fugărit-o până-n capcane și dezastre,Dar când s-o prind, în cale-mi ieșiși tu, scumpa…

Cu șerpii m-am târât alături. Apoi m-am înălțat cu greu… / V. Voiculescu

Vasile Voiculescu este arestat de regimul comunist cu lotul Alexandru Teodoreanu (Sandu Tudor) liderul grupului „Rugul Aprins”. Etichetat drept legionar, mistic și contrarevoluționar, va fi judecat de Tribunalul Militar București care îl va condamna la 5 ani temniță grea pentru „uneltire împotriva orânduirii sociale”.În vârstă de 74 de ani, poetul începe executarea pedepsei la Jilava,…

Doamne! Cine sunt eu? Ce ignor din ceea ce eu simt că sunt? – Vecin cu viața / Fernando Pessoa

Drumul pe care înaintezExistă doar în mine.*Ființa mea e centrul pentru toate și tot.Eu sunt universul care gândește(Atenție numai: acum vreau să plâng.)(Vă previn: gândesc și sunt mut.)Mă doare cartea a cărui studiu l-am începutAlcătuită doar din neînceput.*Cine l-a făcut pe acel care astăzi sunt?Ce putere stranie și ocultă se află-n lăuntrul meuÎncât m-a fixat…

Omul Duminicii / Grigore Vieru

Sunt omul duminicii.Nu dau nici un sfat GlonteluiȘi nu primesc nici euVreun sfat de la el.Îmi ajunge o singură pâineCum zileiUn singur soare. ***Grigore Vieru, Cele mai frumoase poezii, Ed. Jurnalul, București, 2009

Rupt de ceva, în drum spre altceva / Constantin Noica

Singurătatea absolută? O concep câteodată așa: în tren, pe un culoar ticsit, stând pe geamantan. Ești atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te miști; dar ești departe și de orice punct fix în spațiu. Ești undeva, între o stație și alta, rupt de ceva, în drum…