Rosicrucienii – Legenda Templului / Rudolf Steiner

La începutul sec. al XV-lea, în Europa a apărut o personalitate care fusese inițiată în anumite taine în Orient. Acesta era Christian Rosenkreutz. El a inițiat, la rândul său, un număr de personalități (aprox. 10), în acelși domeniu în care fusese și el inițiat. Această mică frăție, Fraternitas Rosae Crucis (Frăția Rosicrucienilor), a dus afară, în lume, un anumit mit. Învățăturile predate de Rosenkreutz nu puteau fi comunicate multor oameni, dar ele au fost îmbrăcate într-un fel de mit care, chiar de la prima sa apariție, la începutul sec XV, a fost în multiple feluri povestit și interpretat în cadrul Frățiilor.

Iată conținutul aproximativ al acestui mit:

A existat o vreme când unul dintre Elohimi l-a creat pe om. Un om pe care el l-a numit Eva. Elohimul însuși s-a unit cu Eva, din Eva s-a născut Cain. Apoi Elohimul Iahve sau Iehova l-a creat pe Adam. Adam s-a unit și el cu Eva și din această căsătorie s-a născut Abel. Cain este deci un fiu direct al zeilor; Abel este vlăstarul unor creaturi umane, Adam și Eva.

Darurile de jertfă pe care Abel le-a oferit lui Iahve au fost plăcute Zeului. Dar nu și cele ale lui Cain, căci Cain nu a fost creat la porunca directă a lui Iahve. Urmarea acestui lucru a fost aceea că fratele Cain a comis fratricidul. El l-a ucis pe Abel; din acest motiv el a fost eliminat din comuniunea cu Iahve. El a plecat în ținuturi îndepărtate și acolo a devenit strămoșul unui neam propriu. Adam s-a unit în continuare cu Eva și, ca înlocuitor al lui Abel, a fost născut Set. În felul acesta au apărut două neamuri de oameni: primul, trăgându-se din Eva și un Elohim – neamul lui Cain, și al doilea, trăgându-se din simpli oameni, care s-au unit din porunca lui Iahve – neamul lui Set.

Din neamul lui Cain se trag toți cei care au dat viață pe pământ artelor și științelor; de exemplu Matusal, care a inventat scrisul (scrierea Tau) și Tubal-Cain care i-a învățat pe oameni prelucrarea bronzului și a fierului. Pe această linie directă de la Elohim a luat naștere omenirea care se perfecționează în arte și științe. Din această spiță a lui Cain s-a tras și Hiram. El a fost moștenitorul a tot ceea ce s-a acumulat de-a lungul a generații întregi de către fiii lui Cain în materie de știință, artă și tehnică. Hiram a fost constructorul cel mai de seamă pe care ni-l putem imagina.

Din cealaltă linie, din spița lui Set, a ieșit Solomon, care s-a distins în tot ceea ce provenea de la Iahve sau Iehova. El a fost înzestrat cu înțelepciunea lumii, cu tot ceea ce poate asigura fiilor lui Iehova o înțelepciune clară, pașnică, bine cumpănită. Este vorba de o înțelepciune ce se poate exprima foarte bine în cuvinte, cuvinte care pătrund adânc în inima omului, îl înalță, dar nu pot aborda direct obiectul, în sensul realizării a ceva real în tehnică, artă sau știință. Era o înțelepciune de genul unei inspirații nemijlocite a lui Dumnezeu și nu una elaborată de jos, izvorâtă din pasiunea, din vrerea omenească (aceasta se află la fiii lui Cain, aceia care se trăgeau direct din celălalt Elohim). Aceștia erau lucrătorii riguroși, exacți, care vroiau să facă totul singuri.

Apoi, Solomon a decis să construiască un Templu. El și-a luat ca arhitect pentru aceasta pe Hiram, un vlăstar al fiilor lui Cain. Regina din Saba, Balkis, a venit la Ierusalim deoarece auzise de înțeleptul Solomon. Și când a sosit, a fost realmente fermecată de înțelepciunea elevată, clară, grandioasă, de frumusețea fizică a lui Solomon. El a cerut-o în căsătorie și a obținut încuviințarea ei. S-a iscat atunci un fel de gelozie între Hiram și înțeleptul Solomon. Urmarea a fost că Solomon ar fi căutat orice prilej să facă ceva împotriva lui Hiram; dar el trebuia să ducă la bun sfârșit construcția Templului.

S-au întâmplat atunci următoarele: Templul era gata, până la un anumit nivel bine definit. Mai lipsea ceva ce urma să fie atestatul de măiestrie al lui Hiram și anume Marea de bronz. Această piesă de maestru a lui Hiram trebuia să reprezinte Oceanul, turnat în bronz, și să împodobească Templul. S-au apucat de lucru și trei calfe ale lui Hiram, pe care acesta, la construirea Templului, i-a considerat a fi necorespunzători pentru a li se conferi titlul de maistru. De aceea ei s-au jurat să se răzbune pe el și au vrut să saboteze execuția Mării de bronz. Un prieten de-al lui Hiram, care a aflat despre aceasta, i-a comunicat lui Solomon planul calfelor, pentru ca el să le zădărnicească acest plan. Solomon însă, din gelozie față de Hiram, a lăsat lucrurile să-și urmeze cursul, deoarece el voia să-l piardă pe Hiram. Hiram a privit cum întreaga piesă turnată se pulveriza căci cele trei calfe adăugaseră în masa de aliaj un material străin. El a încercat să toarne apă pentru a domoli focul care făcea să fiarbă topitura, dar prin aceasta a făcut și mai rău. Când era să-și piardă orice nădejde, i-a apărut Tubal-Cain, unul dintre strămoșii săi. Acesta i-a spus să se arunce fără nicio grijă în foc, căci nu va păți nimic. Hiram s-a aruncat și a ajuns până în centrul Pământului. Tubal-Cain l-a condus la Cain, care se afla acolo în starea zeității originare. Hiram a fost inițiat atunci în taina creațiunii prin foc, a turnării bronzului ș.a.m.d. A mai primit de la Tubal-Cain un ciocan și un triunghi de aur pe care trebuia să-l poarte la gât.

După aceasta, s-a întors înapoi, fiind acum în stare să realizeze Marea de bronz, să pună din nou în ordine aliajul de turnare. Apoi, Hiram dobândește mâna Reginei din Saba. Este însă atacat prin surprindere de cele trei calfe și omorât. Înainte de a muri a apucat totuși să arunce Triunghiul de Aur într-o fântână.

Solomon însuși se implică în căutarea lui Hiram. Exista temerea că cele trei calfe ar putea divulga vechea parolă a maestrului; de aceea s-a convenit una nouă. Noua parolă a Maestrului avea să fie alcătuită din primele cuvinte ce picau când Hiram avea să fie găsit. El a spus: ”Tubal-Cain mi-a prezis că voi avea un fiu care va avea la răndul lui mulți fii, ce vor popula Pământul și vor duce la bun sfârșit opera mea – Clădirea Templului”. Apoi a indicat locul unde putea fi găsit Triunghiul de Aur.

El a fost dus la Marea de bronz și ambele sunt păstrate într-un loc special al Templului, în Sfânta Sfintelor. Ele pot fi găsite doar de aceia care au o înțelegere pentru ceea ce vrea să semnifice toată aceasta Legendă a Templului lui Solomon și a arhitectului său, Hiram.

************

O interpretare pe larg a acestei Legende se află în cartea lui Rudolf Steiner, Legenda Templului și Legenda de aur, Editura Univers Enciclopedic – Inițieri, 2018.