Și iată, astfel, înainte de restaurarea lumii, toate religiile se atingeau între ele printr-un singur punct: Rugăciunea. (Balzac) Rugăciunea, ca și viața, e precară și necontenit amenințată. Totuși, ar fi o mare eroare să credem că această coloană vertebrală a lumii, care este rugăciunea, e o închipuire sau că, în vreun fel, a fost lichidată….
Tag: soare
Focul sacru / Marin Sorescu
Mai aruncați niște vreascuriÎn soare,Am auzit c-o să se stingăPeste câteva miliarde de ani. Și dacă nu mai sunt vreascuri,Aruncați în soareCâmpiile care ar fi putut foarte bineSă fie păduri,Munții, luna și cerulCare nici nu știm sigur dacă nu sîntPăduri. În orice caz, Mai aruncați ceva în el,Niște vreascuri,Niște vieți. Că uite, a și început…
„Doar un mormânt lipsește sorții mele” – din jurnalul lui Ovidiu la Tomis / Marin Mincu
*Cărțile mele despre amor mi se par astăzi doar versificări ridicole: conțin versuri perfecte, dar lipsite de trăire. Toate efuziunile de-acolo sunt fade, iar atracția iubirii corporale nu mai prezintă nici o importanță pentru mine. Acum mă atrage altceva, vreau să-mi descopăr esența. Simt în eul meu noi chemări și, ca să pot să le…
Pofta de Înțelepciune duce la Împărăție / Fragmente din Cartea înțelepciunii lui Solomon
Această carte este inclusă în „literatura sapiențială a evreilor”.*Este acceptat în general că „Înțelepciunea” nu este o „persoană”, adică o ființă capabilă de a exercita înțelegere și voință. Atunci ce este? Să fie un atribut personificat al lui Dumnezeu? (…) Dumnezeu a creat lumea prin intermediul Înțelepciunii și, având în vedere că Înțelepciunea este motivul…
Îmblânzită, lumina orbitoare a focului se face lumină de lumânare și ne îngăduie veghea nopții / Umberto Eco
Eu cred că imaginea focului reprezintă cea mai mare asemănare a duhurilor cerești cu Dumnezeu. (…) Focul sensibil este în toate lucrurile și pătrunde prin toate, fără să se amestece cu ele; el este mai presus de toate. Fiind în totul lumină și, în același timp ascuns, el este în sine necunoscut, dacă nu i…
Omul Duminicii / Grigore Vieru
Sunt omul duminicii.Nu dau nici un sfat GlonteluiȘi nu primesc nici euVreun sfat de la el.Îmi ajunge o singură pâineCum zileiUn singur soare. ***Grigore Vieru, Cele mai frumoase poezii, Ed. Jurnalul, București, 2009
Nu-L mai apăr de mult pe Dumnezeu, ci Îl afirm / Al. Mironescu
La un moment dat, printr-un concurs de împrejurări, pe care l-am relatat cu alte prilejuri, atât cât asemenea totuși enigmatice lucruri pot fi relatate, întrebarea crucială mi s-a impus cu o forță teribilă și cu un caracter inexorabil: Există ori nu există Dumnezeu? Întrebarea aceasta nu a fost încă una, supranumerală, pe lângă atâtea altele…
Trebuie să mergi la izvoare – fragmente din “Călătorul heruvimic” / Angelus Silesius (sec. XVII)
***Noi toți carecu fața descoperită privim strălucirea lui Dumnezeu fi-vom preschimbațiîn același chipde lumină în luminăprin Duhul lui Dumnezeu. (Cor. III.18) Se uită om la Domn,La glod doar fiara cată,De fiară ești ori omAfla-vei de îndată. Ce e bun durează Pur ca un aur pur, dur, stâncă în tărie,Prea-clar ca un cristal, lăuntrul să îți…
